Iarina Copuzaru intră pe trendul umanist în câmpul poeziei românești. În cartea sa Perfecțiunii îi e frică de noi (Editura Cartex, 2024) inventarează îndoctrinarea, alienarea, micile situații predictibile, fisurile generaționale, elementele interne și externe ale afecțiunilor și afectelor speciei umane.

 Lumea înregistrată prin ochii unui copil se întinde pe o paletă ca o sumă de culori amestecate. Jocurile copilăriei sunt presărate cu absențe repetitive și însingurare, iar adulții care se întâmplă să îl însoțească îi presară copilului pe suflet efectele unei îndelungi neiertări, frici, vulnerabilități și disfuncționalități. Despre mamaia și tataia, mama și tata care se regăsesc într-o stare de neputință se vorbește cu compasiune și se pun bazele unor instrumente de vindecare, de ajutorare, de ridicare din durere și suferințe – tehnica prin care expune traumele personajelor sale este confesiunea. Fiecare se confesează ca într-o piesă de teatru în care vocile se succed expunându-și opiniile, afirmându-și sinele.

Perfecțiunea nu există și acesta nu este un secret, din start este un cuvânt care să atragă atenția încă din titlu, iar „logopedul are un balaur cu treizeci/ de capete” (Cuvinte inexistente, p.17), așa încât a învăța să vorbești despre ceea ce te dizolvă poate însemna începutul revendicării unei puteri care altfel nici nu poate fi dobândită. Admirabil este că Iarina, nu numai că poartă cu dricul câteva mituri de familie, dar le și îngroapă adânc, acolo unde nu se poate pătrunde și unde există odihnă, închipuind scenarii novalisiene „când am murit prima oară se făcuse/ primăvară/ acolo a început/ numele meu/ cu două litere neinventate” (Paturi pentru jucării, p. 32).

Mai degrabă focusată pe calofilie și nu pe structura ideilor, scriitura de aici mă duce cu gândul la Cartea plantelor și animalelor a Simonei Popescu, nu evenimentele sunt în prim plan, cât mai ales atenția la figurile de stil și a elementelor stilistice pozitivizând astfel chiar și evenimentele sinistre, paradoxale și contextele extreme „cablurile electrice ne seamănă/ prin ele trece/ curentul pe care l-au primit/ de la Cernobâl” (Cablurile electrice, p. 20). N-aș putea numi la fel de poetic precum numește Ramona Boldizsar pe coperta IV – această carte ca „o ploaie măruntă care durează”, de altfel coordonatoarea colecției Amaterasu de la editura Cartex, și care, iată face acest lucru într-o manieră impecabilă, ca să nu zic perfectă.

O carte necesară pentru reconfirmarea că malignul se naște și începe încă din zona de proveniență și că este timpul să recunoaștem cât rău ne facem unii altora sub auspiciul relațiilor de familie trecute sub bagheta iubirii autentice. Capcanele interne se strecoară la tot pasul, excesul de nevoi este și el toxic, necesitatea îngrijirii excesive este și ea o limitare pentru celălalt, când celălat devine îngrijitor și acesta devine îngrijit. Este afirmarea la feminin, unde o identitate invizibilă devine propria sa eroină, se salvează singură timp de 87 de pagini. Dacă o singură identitate feminină se salvează pe sine, înseamnă că ne salvează pe toți și toate.

GABRIELA FECEORU

Gabriela Feceoru este o poetă româncă feministă (n. 1993, Petroșani). Absolventă a Masteratului Istoria Literaturii și Sistemul Critici Literare, UMFST „George Emil Palade” Târgu Mureș. Are patru volume de poeme publicate, blister, Cartea Românească, 2017; vorbesc din nou pozitiv și din nou pozitiv Charmides, 2019; Aștept primăvara și vine – Dragoș, Casa de pariuri literare, 2022; vax, Charmides, 2022. Colaborează cu diverse reviste literare și platforme: Prăvălia culturală, planetababel.ro, DLITE, Discobolul; Zona nouă; Astra; Steaua; Familia; Bucovina literară; Apostrof; România literară, Banchetul, Literatura de azi. A lucrat la revista Vatra și la monden.ro. Este fondatorul și administratorul blogului literar gabrielascrie.ro. Apare în antologii #Rezist!Poezia, Paralela 45; 2017; Poezie călătoare, vol II, Cartea de după, 2021; Singuraticele, Neverland, 2021;

Nominalizări: Premiul Național pentru debut în poezie ”Iustin Panța”, 2017; Premiul Național de Poezie „Mihai Eminescu” – OPUS PRIMUM, 2018; Bac-Fest. Festival Național George Bacovia, secțiunea debut, 2018; Premiile „Sofia Nădejde” pentru literatura scrisă de femei, secțiunea debut 2018; Premiile „Sofia Nădejde” (ediția a III- a) pentru Literatură Scrisă de Femei, secțiunea poezie 2020 pentru volumul Vorbesc din nou pozitiv și din nou pozitiv (Editura Charmides, 2019);