Viorel Suciu, Insula de fier vechi, Brumar, 2007
Meșter al zăpezilor pe acoperișuri austro-ungare, poematizează etapele înghețului interior, Viorel Suciu construiește în Insula de fier vechi o schelă pe care știe să cațere elemente ale naturii, ale tandreței umane „sărutul tău/ avea consistența unei bătăi pe umăr.” (Greul din zori, p. 5) și jonglează cu planul familial între lespezi, umbre, forme de singurătate și capriciile anotimpurilor.
Poemele invernale dețin cea mai mare cotă în economia cărții dintr-un total de 75 de pagini (destul de densă pentru o carte de poeme), unde pe clapete scriu Șeban Foarță, Eugen Bunaru și Marcel Tolcea, decupaje din ani diferiți, dovadă că acest poet trece proba timpului, la Timișoara și, aș zice, în toată țara. Recunosc, nu citisem nimic scris de Viorel Suciu, dar m-a surprins plăcut, în sensul că mă face să citesc o carte de poezie echilibrată, autentică, mizând pe imagini impactante, frumoase într-un fel în care atrag și îmbie. Așa cum numai vorbe iscusite au avut de zis toți criticii literari, sau toți poeții când s-au pronunțat asupra poeziei acestui poet, nu întâmplător, cum ziceam mai sus.
În câte feluri se pot criogena și topi un amalgam de stări, amintiri ale unei materii descompuse, radicalizate, moștenite, acumulate, redate ecranizabil? Este o provocare pe care poetul Viorel Suciu și-o lansează și demonstrează într-un limbaj eclectic, manierat, într-un vocabular elevat, seducător, doct, inteligibil, că poezia sa merită să ocupe una dintre cele mai bune locuri sub soarele Istoriei Literaturii Române și în mâinile cititorilor: „las orașul și dau fuga în pustă:/ e vremea să fie îngropați morții.” (Poezie de pustă, p. 14).
Tema predilectă a poemelor din acest volum de poeme – iubirea , e aproape clișeică, aș zice, dar Viorel Suciu face dintr-un clișeu un lac sticlat umplut cu adicție: „Am intrat în casa ta/ cu chei contrafăcute, ți-am încălțat șlapii (…) Nu mă puteam sătura/ să întind cu palmele fața de masă (…) dansam, singur, în camera ta.” (Ca un fermoar ce se închide, pp. 19-20). Pacea se compune din „filmele lui Kusturiča” și „lăcrămioarele încercănate”, dar se referă la o pace totală, mortuară, o pace instalată în absența persoanei dragi.
Tot ce am citit pe toate filele, în toate rândurile, și dacă rândurile mele ajung ca răspuns la ce am citit la Viorel Suciu, îi spun că toate cuvintele pe care le-a scris îmi amintesc de cel mai frumoasă mărturisire a unui scriitor iubit de o lume întreagă și pe a cărui literatură o iubesc și eu, e vorba despre Mihail Șișkin: „Am scris scrisori unui om drag mie, când am fost separaţi. Dar, în general, desigur, scrisoarea a părăsit viaţa noastră şi a rămas în trecut. Dar scrisorile, ca posibilitate de a exprima prin cuvinte ceva important, sunt ceva ce au fost mereu şi vor fi. Este o posibilitate pe care o are omul de a vorbi cu el însuşi despre lucruri importante, adresându-se cuiva apropiat. Şi nu e aşa de important unde e omul acela cu care discuţi, dacă e în camera vecină sau la mii de kilometri, dacă e viu sau nu mai există. Scrisoarea are calitatea unică de anula şi timpul, şi distanţa, şi moartea. Scrisorile „poştale” se duc în trecut, asta e clar. Telegrama a murit doar, dar nu e nici o problemă. Chestiunea nu stă în cel ce scrie, ci în cuvinte. Mai ales dacă este vorba despre literatură. Uite, o să apară un nou Homer şi o să scrie Iliada secolului al XXI-lea în sms-uri.” (https://carturesti.ro/carte/scrisorar-179536).
Asta îmi pare că a făcut aici și Viorel Suciu, a scris adevărate scrisori în versuri. Ele sunt și vor rămâne de neuitat în memoria mea literară și afectivă. Insula de fier vechi – o carte de poezie ca o cutie plină cu amintiri ninse.
GABRIELA FECEORU
Gabriela Feceoru este o poetă româncă feministă (n. 1993, Petroșani). Absolventă a Masteratului Istoria Literaturii și Sistemul Critici Literare, UMFST „George Emil Palade” Târgu Mureș. Are patru volume de poeme publicate, blister, Cartea Românească, 2017; vorbesc din nou pozitiv și din nou pozitiv Charmides, 2019; Aștept primăvara și vine – Dragoș, Casa de pariuri literare, 2022; vax, Charmides, 2022. Colaborează cu diverse reviste literare și platforme: Prăvălia culturală, planetababel.ro, DLITE, Discobolul; Zona nouă; Astra; Steaua; Familia; Bucovina literară; Apostrof; România literară, Banchetul, Literatura de azi. A lucrat la revista Vatra și la monden.ro. Este fondatorul și administratorul blogului literar gabrielascrie.ro. Apare în antologii #Rezist!Poezia, Paralela 45; 2017; Poezie călătoare, vol II, Cartea de după, 2021; Singuraticele, Neverland, 2021;
Nominalizări: Premiul Național pentru debut în poezie ”Iustin Panța”, 2017; Premiul Național de Poezie „Mihai Eminescu” – OPUS PRIMUM, 2018; Bac-Fest. Festival Național George Bacovia, secțiunea debut, 2018; Premiile „Sofia Nădejde” pentru literatura scrisă de femei, secțiunea debut 2018; Premiile „Sofia Nădejde” (ediția a III- a) pentru Literatură Scrisă de Femei, secțiunea poezie 2020 pentru volumul Vorbesc din nou pozitiv și din nou pozitiv (Editura Charmides, 2019);
