***



îmi pictezi pe frunte haosul

iar pe claviculă o ordine atipică 

desprinsă din pielea ta uscată

de la atâtea iluzii 

ai uitat să-mi spui că îți pare rău

continui să pictezi

realități înțelese doar de tine

eu privesc neajutorată

cum îmi preschimbă trupul

mâinile tale

în timp ce irisul tău

îmi mutilează uzul rațiunii.



***

mi-ai deblocat simțurile

până să vii tu

nu mai știam ce e 

fericirea

iubirea

veșnicia

după un timp

ai căutat un refugiu

și ai intrat în interiorul buzelor mele 

nu mai pot sa te scot

ai rămas blocat acolo

așa cum un fluture 

rămâne blocat veșnic 

în paginile unei cărți

pregătite pentru tema la biologie 

te strivește rujul, gloss-ul, strugurelul

taci

nu ripostezi

îți place

sa stai acolo

printre buze și în ele.



***



bonjour tristesse

ce dor îmi era de tine

mi-am tăiat venele

în timp ce te așteptam; 

ploaia de meteoriți 

din camera mea

îmi ofilește creativitatea

și caut să o inund 

până în adâncurile durerii

cu patima pentru un Poseidon.

ELENA PURUȘNIUC

Studentă Facultatea de Litere din Iași.

Mărturisește că vede poezia ca pe o modalitate de face față vicisitudinilor hazardului.