dați-mi un like să vă văd


îi admiram

și speram

că-mi vor aprecia

pioșenia

când zâmbeam deasupra rănii

din care-și ridicau

talpa albă de adidași



pisica aia moartă de lângă pod

de care toți fugeau

ținându-se de păr

eram eu

așteptând

ca vrăjitoarea

să-mi aducă rochia promisă

de la second-hand

să mă prefacă

în prințesă



dar ce nu putea acoperi rochia

era tocmai

coada

regenera

după fiecare

înmormântare

după fiecare

rugăciune

citită din carnețelul împrumutat

de la fata căreia toate îi

mergeau foarte bine

până n-am îngropat și carnețelul



lăsați-mă să-mi dansez

propria moarte

ca pe o rochie fără nicio cută

moștenită de la voi

și să-mi port viața

ca pe o lamă între degete



fiți buni cu o moarte

ce stă lângă voi

și zâmbește

pentru că

în carnețelul ei

de poezii

amintirile

stupide

dansează și se sinucid

pe rând



dați-mi un like să vă văd







straturi de priviri


Ce să fac

cu toți copiii

ascunși

pe sub rochii

eșarfe

cărți

covorașe de slăbit

medalii și premii



Un întuneric fertil

mă poftește

cum se face de ziuă

să răspund

când li se va cânta la mulți ani

de ce nu-i caut

printre mormanele

de obiecte

de ce nu aduc în sfârșit

Dumnezeul promis

și de ce am închis geamul

când au vrut să țipe

sorocul



lângă femeile

cu mâinile împreunate a rugăciune

tai ceapă

pe copiii mei

făcuți sul





ce pot să o învăț 


ce pot să o învăț 

decât să facă din spate un perete

pentru cuier 

să fie văzută

doar când nu mai încape o haină 



sau să fie o ladă 

pentru 

secretele familiei 

cozile cărora 

să plioscăie nevralgic 

peste sângele 

făcut apă 

și prins în clește 

în aplauzele tuturor 



să fie o promisiune 

drăguță 

băgată 

celuilalt să mai joace 

scena fericitului 

încă o dată ca oamenii

 

Sau pur și simplu 

un sau 

de umplut crăpături 

ce pot s-o învăț 

decât să rupă pagini 

să le lase 

în vânt 

să cânte 

mereu pentru

mama mamei

și copilul tatălui

purtat în brațe

încolo și încoace

dinaintea icoanei

ce-i arde tălpile

de rușine

Nadejda Ivanov (1988) este doctor în filologie, cercetător științific la Institutul de Filologie Română „Bogdan Petriceicu-Hasdeu” (Chișinău), membru al Centrului de cercetare a imaginarului „Phantasma”, Universitatea „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca și membru al Uniunii Scriitorilor din Moldova. A publicat volumele de critică și cercetare literară: „Vladimir Beșleagă sau anevoioasa cale a cunoașterii de sine” (Știința, 2021); „Mircea Eliade. Oglinzile arhetipale ale erosului” (Epigraf, 2022). Prezentă cu poezii în revistele „Timpul”, „Poezia”, „Mozaicul”, „Planeta Babel”, platforma Noise Poetry ș.a.