0 4 minute 5 luni

Colocviul Internațional de Cinema, Teatru și Psihanaliză este un eveniment interdisciplinar ce are loc în fiecare an începând cu 2018 (exceptând anul pandemic 2020) și este organizat de Noemina Câmpean și Flaviu Câmpean. Noemina practică psihanaliza lacaniană și este membră a Forumului Câmpului Lacanian din România; cercetătoare în relațiile polimorfe dintre cinema, teatru și psihanaliză, ea deține un doctorat la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca, cu o teză de literatură comparată și psihanaliză intitulată August Strindberg și Ingmar Bergman. Perspective comparatiste asupra durerii inocentului. Flaviu este psihanalist și filosof, membru al Școlii de Psihanaliză a Forumurilor Câmpului Lacanian din Franța (EPFCL France) și are un doctorat în Filosofie cu lucrarea Identitatea melancolică la Søren Kierkegaard.

Având ca instrumente de studiu psihanaliza freudiană și mai ales cea lacaniană, colocviul își propune să invite la discuții specialiști din lumea teatrului și a filmului, filosofi, regizori, actori, profesori, critici, teoreticieni și psihanaliști, pe marginea unor teme comune de interes. Colocviul actual este organizat cu sprijinul Școlii de Psihanaliză a Forumurilor Câmpului Lacanian din Franța (EPFCL France) și în parteneriat cu Centrul Regional Francofon de Cercetări Avansate în Științe Sociale București (CEREFREA Villa Noël), Universitatea din București și Departamentul de Artă Teatrală al Universității Lucian Blaga din Sibiu. Tema ediției actuale este Ochiul și privirea; în timp ce pentru Sigmund Freud, ochii nu servesc doar la a vedea, ci mai ales la plăcerea sexuală de a privi (germ. Schaulust), el propunând o distincție între pulsiunile sexuale (care trimit la sexualitate și la reproducere) și pulsiunile de autoconservare (denumite mai degrabă pulsiunile eului), Jacques Lacan afirma deja – încercând o demarcare față de fenomenologia lui Maurice Merleau-Ponty – că privirea are o preexistență, ceea ce implică că ființa nu vede decât dintr-un unghi, dar că, în existența sa, ea este privită de peste tot. Noutatea învățământului lui Lacan este de a considera privirea (precum sânii, fecalele, vocea, falusul) drept obiect cesibil în calitate de obiect a, acest obiect a prin excelență care va deveni la Lacan obiect cauză a dorinței, misterios și ascuns, rest și reziduu structural la diviziunea subiectului, o vacuolă în jurul căreia se învârte pulsiunea scopică. Privirea se separă de ochi sau de vedere (precum vocea în calitatea sa de pulsiune invocantă care se separă de vorbă și spunere), indicând mereu viul, dar un viu pierdut, în afara sensului, un mod de juisare, un obiect clinic în cele din urmă.

Colocviile de anii trecuți au avut următoarele teme: „Femeia ca umbră și/ sau mască”, „Actul și spectacolul”, „Instanțe ale repetiției”, „Experiența coșmarului”. Lucrările de la această ediție vor fi publicate în Jurnalul artelor spectacolului, revista Departamentului de Artă Teatrală al Universității Lucian Blaga din Sibiu. Actele edițiilor anterioare au fost publicate în: Studia Universitatis Babes-Bolyai Philosophia (nr. 1/ 2020), Studia Universitatis Babes-Bolyai Dramatica (nr. 1/ 2021) și International Journal on Humanistic Ideology Academia Română Cluj (nr. 1/ 2022 & nr. 1/ 2023). Parteneri până în prezent: Facultatea de Teatru și Film a Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca, Departamentul de Filosofie al UBB, Forumul Câmpului Lacanian din România și Fundația Colegiul European.

Facebook Comments Box

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Captcha loading...