ACESTA NU ESTE UN IMN Iar… Iar îmi cântă cocoșii în stomac Fac un cor cu muții fluturi și se zbat Îmi ating inima albastră și alte organe Se încâlcesc în venele-fire, tot albastre E un cer, o apă și un pământ albastru în mine Și curcubeul spectre albastre are, albastru e De aceea eu eram și rămân baby blue Dar îmi plac și nuanțele de roșu închis, putred Totul e închis în stomacul meu Toate culorile, toate zac acolo încă suculente Răni ale trecerii tale prin mine ÎNCHIPUIRE Tu iubitul meu cu inimă de Zeu și zăpadă Vino Tremură Determină carnea mea Dă nuanță, o altă nuanță vie venelor mele albastre Pulsează în timpul rămas Ia-mă cu tine în nemurirea marmurei Și închide-mă în urnele dintre noi ÎN ACEA ZI Într-o zi de miercuri nu atât de urâtă Pentru că răsăritul a zâmbit, Am găsit Patru ochi, sub hârtiile lipite Am smuls hârtia Ei erau acolo ațintiți în sus spre mine Precum ochii icoanelor Parcă decupați de la un plurivalent chip cu patru fațete I-am aruncat ca pe zaruri Doar trei s-au întors Înapoi către mine Mă priveau la fel de fix, prea fix Tulburător Apoi a ieșit soarele În raze Ulterior a rămas unul singur Veghetorul DESPRE ZIUA ALBĂ Am spălat pânzele albe Toate drapajele au devenit giulgi EL devenise lumina dintre noi Tot albul a devenit materie Apoi m-am spălat cu sare Mi-am albit pielea cu ea Vedeam în mine, prin mine Iar pe tine te vedeam ca o amprentă albă pe o bucata de inimă albă și ea Era pietrificarea sau astralitatea instaurată în alb GLĂSUIRE Strig Dar de fapt lângă mine e liniște Războaie și săbii sunt în inima mea Un întreg arsenal de arme și foc și haos E un iad dezlănțuit peste care torn - cer Însă alte inimi vin și se înfing în sulițele mele Țepe nenumărate se aliniază cu trofeele însângerate Dar sângele e albastru Și violet Și cărbuni cad rostogolindu-se Iar eu jubilez în nefericire și mă zbat pulsând tristeți în dreapta și stânga Balans PLECAREA Te văd Plecând Niciodată din spate ci dintr-un profil în care îți văd ochii, întors Îți văd inima rămasă în urmă, umbră Ești drept, spinteci aerul și îl desparți în două Una din părți e a mea și o revendic Fac din ea jumătatea modelabilă a inimii mele A rădăcinii unui copac care crește în mine, fără fruct Dar tot voi cunoaște împlinirea, acea parte concavă ce se va plia pe mine Asemeni umbrei care nu vrea, nu poate să se desprindă Îmi desfac emoția cu mâinile amândouă Ca pe un fruct Ilustrațiile grafice sunt creația Elenei Ilash
Elena ILASH
Născută în 3 februarie 1977 Galați
Studii și formare la Liceul de Artă ’’D. Cuclin’’Galați-speciazlizarea grafică/ studii aprofundate la Universitatea de artă și Design Cluj-Napoca-specializarea sculptură
Doctor în arte vizuale/ Membră a Uniunii Artiștilor Plastici România/ Scenograf la Teatrul Puck-Cluj Napoca având ca temă de cercetare Reprezentarea umbrei. Dedublarea formei într-un obiect alăturat
Preocupările personale includ numeroase participări la expoziții, de artă plastică, Festivaluri de artă, Spectacole de teatru
Articole si interviuri publicate în reviste și publicații de specialitate
Contribuții cu imagini și ilustratii în cărți/manuale/colaborări cu edituri
Apariție în Revista Parnas XXI
Activează la Cenaclul UBB și are în pregătire volumul de poezii ’’Patru zeci și cinci de inimi îmi bat în piept’’
