0 5 minute 12 luni
ACESTA NU ESTE UN IMN 

Iar…
Iar îmi cântă cocoșii în stomac 
Fac un cor cu muții fluturi și se zbat
Îmi ating inima albastră și alte organe
Se încâlcesc în venele-fire, tot albastre 
E un cer, o apă și un pământ albastru în mine 
Și curcubeul spectre albastre are, albastru e 
De aceea eu eram și rămân baby blue
Dar îmi plac și nuanțele de roșu închis, putred
Totul e închis în stomacul meu 
Toate culorile, toate zac acolo încă suculente
Răni ale trecerii tale prin mine


ÎNCHIPUIRE

Tu iubitul meu cu inimă de Zeu și zăpadă
Vino
Tremură
Determină carnea mea
Dă nuanță, o altă nuanță vie venelor mele albastre
Pulsează în timpul rămas
Ia-mă cu tine în nemurirea marmurei
Și închide-mă în urnele dintre noi


ÎN ACEA ZI

Într-o zi de miercuri nu atât de urâtă
Pentru că răsăritul a zâmbit,
Am găsit
Patru ochi, sub hârtiile lipite
Am smuls hârtia
Ei erau acolo ațintiți în sus spre mine
Precum ochii icoanelor
Parcă decupați de la un plurivalent chip cu patru fațete
I-am aruncat ca pe zaruri
Doar trei s-au întors
Înapoi către mine
Mă priveau la fel de fix, prea fix
Tulburător
Apoi a ieșit soarele
În raze
Ulterior a rămas unul singur
Veghetorul


DESPRE ZIUA ALBĂ

Am spălat pânzele albe
Toate drapajele au devenit giulgi 
EL devenise lumina dintre noi
Tot albul a devenit materie 
Apoi m-am spălat cu sare 
Mi-am albit pielea cu ea
Vedeam în mine, prin mine 
Iar pe tine te vedeam ca o amprentă albă pe o bucata de inimă albă și ea 
Era pietrificarea sau astralitatea instaurată în alb


GLĂSUIRE

Strig
Dar de fapt lângă mine e liniște
Războaie și săbii sunt în inima mea
Un întreg arsenal de arme și foc și haos
E un iad dezlănțuit peste care torn - cer
Însă alte inimi vin și se înfing în sulițele mele 
Țepe nenumărate se aliniază cu trofeele însângerate
Dar sângele e albastru 
Și violet 
Și cărbuni cad rostogolindu-se 
Iar eu jubilez în nefericire și mă zbat pulsând tristeți în dreapta și stânga
Balans 


PLECAREA

Te văd 
Plecând
Niciodată din spate ci dintr-un profil în care îți văd ochii, întors 
Îți văd inima rămasă în urmă, umbră 
Ești drept, spinteci aerul și îl desparți în două 
Una din părți e a mea și o revendic 
Fac din ea jumătatea modelabilă a inimii mele
A rădăcinii unui copac care crește în mine, fără fruct
Dar tot voi cunoaște împlinirea, acea parte concavă ce se va plia pe mine
Asemeni umbrei care nu vrea, nu poate să se desprindă
Îmi desfac emoția cu mâinile amândouă
Ca pe un fruct



Ilustrațiile grafice sunt creația Elenei Ilash

Elena ILASH

Născută în 3 februarie 1977 Galați

Studii și formare la Liceul de Artă ’’D. Cuclin’’Galați-speciazlizarea grafică/ studii aprofundate la Universitatea de artă și Design Cluj-Napoca-specializarea sculptură

Doctor în arte vizuale/ Membră a Uniunii Artiștilor Plastici România/ Scenograf la Teatrul Puck-Cluj Napoca având ca temă de cercetare Reprezentarea umbrei. Dedublarea formei într-un obiect alăturat

Preocupările personale includ numeroase participări la expoziții, de artă plastică, Festivaluri de artă, Spectacole de teatru

Articole si interviuri publicate în reviste și publicații de specialitate

Contribuții cu imagini și ilustratii în cărți/manuale/colaborări cu edituri

Apariție în Revista Parnas XXI

Activează la Cenaclul UBB și are în pregătire volumul de poezii ’’Patru zeci și cinci de inimi îmi bat în piept’’

Facebook Comments Box

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Captcha loading...