
În lista debuturilor anului 2022 pe care am deschis-o intră deocamdată două nume pe care nu putem să le ignorăm, probabil că vor intra în cursa pentru Premiile Sofia Nădejde pentru Literatura Scrisă de Femei: Iulia Stoichiț, BoJack is Payne (CDPL, 2022) și Anda Docea, muzeul convorbirilor întrerupte, (Charmides, 2022).
La o primă vedere într-o zi cu mult soare și niciun pic de răcoare, pe neașteptate am primit un Muzeu. Da, chiar așa. Când mi-am dat seama că era mai mult decât literatură? Mai mult decât poezie? Când am ridicat ochii de pe foi, după ce citisem integral toate poemele și am revăzut titlul, l-am asociat cu valențele semantice ale conținutului. M-am gândit la Muzeul Abandonului când am citit muzeul convorbirilor întrerupte. Chiar dacă a mai scris, Anda Docea, a scris proză, acesta este primul său volum de poeme, aveam în mâini un debut.
Anda Docea scrie uman, senzorial, empatic, „te face să nu te simți singur”, cum bine consemnează Ana Maria Sandu pe coperta patru, tot pe coperta patru scrie Andrei Crăciun: „rămâi cu inima deschisă”. 70 de pagini de poeme e ceea ce am numi o plachetă (ceva mai consistentă). Poeme destul de contrase nostalgice, concrete, mereu despre doi oameni care fac o alegere, iau o decizie, poate că mereu alți doi oameni, un personaj devine tot timpul un altul (schimbat de timp și de neîmpliniri). Ca în orice Muzeu, orice poem devine un obiect istoric, o dovadă a evenimentului despre care se face vorbire. Mai multe poeme alcătuiesc o galerie de artă. Este o luptă la propriu contra detașării, contra independenței, contra neiubirii, contra neomeniei și a ghostingului.
Cea mai mare calitate a poeziei pe care o scrie Anda Docea nu este a formei, (n-am mai putea vorbi astăzi despre faptul că se mai pot crea precedente la nivel de formă în lirică), cea mai mare calitate a poeziei din muzeul convorbirilor întrerupte este „reclamarea”. Întoarcerea la punctul 0, de fapt întoarcerea la sine. Alienarea relațională începe din punctul în care nu mai există reciprocitate, pentru că nu mai există așteptări. Tiparele toxice cu replicile de rigoare „Vezi lucruri unde nu le vede nimeni” (Nu am nevoie de ochelari, p.19); „Ești mereu înțelegătoare” (Wonder Woman, p.15) și înțelepciunea la care se ajunge „(…) nu există „oameni indisponibili”/ Ci doar unii care nu te vor suficient de mult.” (Amnezie, p.30). A reclama pseudovalorile lumii contemporane și superficialitatea scopurilor sale este întâia metodă prin care poezia Andei Docea capătă caracter universal. Universalitatea are legătură cu miza justițiară aici. Se încearcă recuperarea unor convorbiri întrerupte, ce se spune atunci când se închide telefonul, ce mai rămâne din vocea de la celălalt capăt al firului invizibil? Convorbirile întrerupte sunt continuate prin în overthinking. Toate bătăliile pe timp de pace în relații devin deschise publicului larg, pentru că ele decorează un Muzeu, așa cum spuneam în deschidere. Fiecare cititor va parcurge galeriile acestui Muzeu. Unii cu ochii închiși, și numai pipăind monumentele, alții cu ochii larg deschiși, vor cerceta hărțile, indicațiile, mesajele, răvașele, scrisorile, vor trece prin halouri de lumină prin săbii cu laser, prin închisorile neîmplinirilor. Vor intra dintr-o încăpere în alta, și vor reacționa la diversele forme de viață. Fricile devin pânze de păianjeni digitali. „Scriu toată povestea/ Tot ce nu s-a mai întâmplat/ Tot ce n-a apucat să fie/ Și ce a rămas doar în mintea mea.” (Capodoperă, p. 8). Iată o carte care își merită locul în bibliotecile noastre, și dacă va fi discutată mai departe, rămâne de văzut, dar merită toate medaliile pentru punerea în lirică a problematicii feminine și a relațiilor toxice.

Gabriela Feceoru (ROMÂNIA, Petroșani) 1993.
Gabriela Feceoru este o poetă româncă feministă (n. 1993, Petroșani). Absolventă a Masteratului Istoria Literaturii și Sistemul Critici Literare, UMFST „George Emil Palade” Târgu Mureș. Are patru volume de poeme publicate, blister, Cartea Românească, 2017; vorbesc din nou pozitiv și din nou pozitiv Charmides, 2019; Aștept primăvara și vine – Dragoș, Casa de pariuri literare, 2022; vax, Charmides, 2022. Colaborează cu diverse reviste literare și platforme: Prăvălia culturală, planetababel.ro, DLITE, Discobolul; Zona nouă; Astra; Steaua; Familia; Bucovina literară; Apostrof; România literară, Banchetul, Literatura de azi. A lucrat la revista Vatra și la monden.ro. Este fondatorul și administratorul blogului literar gabrielascrie.ro. Apare în antologii #Rezist!Poezia, Paralela 45; 2017; Poezie călătoare, vol II, Cartea de după, 2021; Singuraticele, Neverland, 2021;
Nominalizări: Premiul Național pentru debut în poezie ”Iustin Panța”, 2017; Premiul Național de Poezie „Mihai Eminescu” – OPUS PRIMUM, 2018; Bac-Fest. Festival Național George Bacovia, secțiunea debut, 2018; Premiile „Sofia Nădejde” pentru literatura scrisă de femei, secțiunea debut 2018; Premiile „Sofia Nădejde” (ediția a III- a) pentru Literatură Scrisă de Femei, secțiunea poezie 2020 pentru volumul Vorbesc din nou pozitiv și din nou pozitiv (Editura Charmides, 2019);