Maria Balabaș, Ciclam, Ilustrații de Bogdan Al. Balabaș-Mihăescu, CDPL, 2022

Am avut o zi plină de peripeții și mai ales că o știută problemă renală mi s-a întors. Dar chiar la fix și boala, pentru că am de spus câte ceva despre o carte în care există un personaj remarcabil cu care m-am identificat, un personaj bolnav, uitat și tăcut. Maria Balabaș semnează cartea de proză, Ciclam, la editura Casa de pariuri literare, în anul 2022. Ilustrațiie par făcute din cărbune, ceea ce îmi amintește inevitabil de Petroșani, orașul meu natal, și de nota gravă în care poți desena cu cărbune. Ilustrațiile abstracte și expresiv-sugestive îi aparțin lui Bogdan Al. Balabaș-Mihăescu.

Citim o plachetă de proză de 52 de pagini pe care o poți lua cu tine în America. Ce este America în acest context? Este „the promised land”, visul de neatins, libertatea pe care și-o dorea orice român după ’90 „dincolo de ocean puteai fi liber, dincolo de ocean erai fericit, dincolo de ocean Tataie ar fi zburat cu aeroplanul, dincolo de ocean Georgiana ar fi avut o familie, dincolo.” (p.7).

Exista pe facebook o pagină denumită The never forgotten Romanian children – Copiii niciodată uitați ai României, înființată în 24 ianuarie 2015. Aici poți să urmărești poveștile postate ale copiilor români înfiați de cetățeni americani imediat după revoluție. Poveștile lor cu fotografii atașate au scopul de a le găsi familia de origine, părinții și frații biologici. Ceea ce mi se pare frumos este că de obicei cazurile se soluționează, iar familiile se reunesc. Ciclam este mai ales despre Georgiana. Iar Georgiana este protagonista omniprezentă a cărții despre care vorbim:

„Georgiana e mică, stă pe covor chircită, legănându-se. Mi-a apărut în minte cuvântul ăsta, legănare, dar felul în care se mișcă Georgiana nu are legătură cu căldura, blândețea și siguranța. Nu, Georgiana se mișcă violent, orbește, înainte și-napoi. A adus-o Unchiu Cristi într-o zi. Negricioasă, tunsă la zero, plânge și se leagănă, se ține strâns de covor, să nu o miști de acolo. Mi se pare murdară, cumva respingătoare. Nu-mi vine să mă apropii de ea. De ce i-o fi atât de frică? Vine de la orfelinat.” (p.13).

Tataie, Măica și Tati sunt alte trei personaje, iar vocea de copil, copilul observator-narator care vede detaliile și ni le împărtășește în fiecare pagină, descrie sărăcia în care rămâne familia, chiar dacă toți ceilalți par să facă progrese, și poticnirea în trecutul în care se încâlcesc toate celelalte personaje. Oameni cinstiți care se dedică creșterii copiilor, cel mai mult îmi place descrierea rutinei lui Tati:

„De ani întregi, Tati se duce în fiecare zi la același serviciu, undeva nu departe de casă. Au acolo o hală plină de utilaje. (…) Când ia salariul, Tati cumpără cârnați, salam, kaiser și smântână. Lasă mezelurile în hârtiile lor unsuroasefoșnitoareșigri în frigider și câteva zile mănâncă și mâncăm din ele.”(pp.22-23).

În carte se grupează anumite cuvinte („unsuroasefoșnitoareșigri) așa cum se grupează și se localizează anumite dureri despre care altfel nu s-ar putea vorbi, despre neajunsuri se tace.

Familia care o primește pe Georgi, avem să înțelegem este o familie de tranziție, pentru că de aici pleacă mai departe copiii. Ca un aeroport cu holuri mari și benzi pe care nici nu mai e nevoie să pășești. Totul este tehnic, mecanic, menit să satisfacă necesitățile din spațiul de tranziție. „Deja era al treilea copil, care era diferit de noi…” (p 35). Ferestrele casei unde copiii sunt ținuți înainte să fie luați de americani au grilaje, zidurile îi despart pe copii. Nu știm dacă copiii sunt vânduți, dar după atmosfera veselă cu Ken și Linda la restaurant, pare că s-a încheiat o afacere și acum se mănâncă bine. Ciclam este o carte cinematică, uimitoare, intimă, care urmărește harta și parcursul unui copil, un copil refuzat. Parcursul l-am conturat cu greu și cu o anumită emoție de la care nu se poate face rabat: naștere-abandon-orfelinat-casă de tranziție-preluare de către americani. Acest copil este o fetiță de 5 ani, Georgiana, ea stă mărturie pentru toți copiii ca ea. Privarea copilului de afecțiunea părintească îi provoacă copilului traume severe, așa încât nici nu vorbește, nici nu mănâncă și se adâncește într-o lume numai a ei, pentru că cea în care a fost aruncată și lăsată de una singură, nu este o lume potrivită unui copil. Georgiana este Ciclam, iar Ciclam este vocea tuturor copiilor nimănui care ajung în locuri obscure, neiubiți, neocrotiți.

Poate că nu sărăcia e cea mai cruntă, cel mai crunt e să știi că atunci când ai venit pe lume nu ai găsit mâini calde care să te mângâie și să-ți facă acomodarea mai ușoară. Ciclam rostește adevărul care ne spulberă naivitatea: abandonul nu este o faptă, probabil că este una dintre cele mai nocive arme contra ființei umane.

Gabriela Feceoru (ROMÂNIA, Petroșani) 1993.

Gabriela Feceoru este o poetă româncă feministă (n. 1993, Petroșani). Absolventă a Masteratului Istoria Literaturii și Sistemul Critici Literare, UMFST „George Emil Palade” Târgu Mureș. Are patru volume de poeme publicate, blister, Cartea Românească, 2017; vorbesc din nou pozitiv și din nou pozitiv Charmides, 2019; Aștept primăvara și vine – Dragoș, Casa de pariuri literare, 2022; vax, Charmides, 2022. Colaborează cu diverse reviste literare și platforme: Prăvălia culturală, planetababel.ro, DLITE, Discobolul; Zona nouă; Astra; Steaua; Familia; Bucovina literară; Apostrof; România literară, Banchetul, Literatura de azi. A lucrat la revista Vatra și la monden.ro. Este fondatorul și administratorul blogului literar gabrielascrie.ro. Apare în antologii #Rezist!Poezia, Paralela 45; 2017; Poezie călătoare, vol II, Cartea de după, 2021; Singuraticele, Neverland, 2021;

Nominalizări: Premiul Național pentru debut în poezie ”Iustin Panța”, 2017; Premiul Național de Poezie „Mihai Eminescu” – OPUS PRIMUM, 2018; Bac-Fest. Festival Național George Bacovia, secțiunea debut, 2018; Premiile „Sofia Nădejde” pentru literatura scrisă de femei, secțiunea debut 2018; Premiile „Sofia Nădejde” (ediția a III- a) pentru Literatură Scrisă de Femei, secțiunea poezie 2020 pentru volumul Vorbesc din nou pozitiv și din nou pozitiv (Editura Charmides, 2019);