martor
e o febră de magmă ce-mi urcă prin tălpi
și sub piele unele minerale sfârâie
și se înfruntă
trag ca pe o rugăciune cerul în plămâni
între ce urlă în viscere
și ce îți șoptesc la ureche
pulsează
milimetrul de panică
un dinte de fier
pe o placă de sticlă
alb
alb
roșu
dumnezeu e șoferul care a adormit la volan
în timp ce mâncăm ciocolată pe bancheta din spate
iar la radio se-aude buletinul cu știri
din imediata irealitate
ne deșteptăm cum nu ne-am așternut
și-acum întârziem la festivalul sângelui
ne vom strânge ca într-un pumn
în curbura închipuirii – o cabină
de telefon
unde smuls receptorul mai pendulează
între un te iubesc și tonul de ocupat al morții
îmi ești singurul martor
uite ce scrie
noaptea smulge pene din cucuvele
și le strecoară
și le agită
prin vene
ca să scrie cu negru pe întuneric
vino, vino, vino
ziuă a mea
dimineața o găsește aproape-nghețată
aduceți pături aduceți supă fierbinte
pentru dumnezeu, uite ce scrie
vouă
vouă celor care vreți
să mă prindeți vie
nopți de marmură vă doresc
și zile de lemn să aveți fără putința
de a face deosebirea
mărgele de sticlă să vă iasă pe gură
ori de câte ori strigați „oprește-te
secunda asta e zâna cea bună” și-n urma lor în cădere
semințe de fiere să încolțească necumpătate
boabe ale unor cuvinte care viața o-mbată
fluturi loviți de dambla să vă mângâie fața
ca să știți cum s-o faceți atunci când
în sfârșit veți pune mâna
pe mine
piese de schimb
vreau să repar ce nu s-a stricat niciodată
doar s-a tocit ca pragul de piatră
pe care îl calcă toți
dar nimeni nu-l vede
și caut piese de schimb
prin sertarele ticsite cu scame și sfinți
nu te mai obosi – îmi spui, beteșugul
e singura piesă originală
iubirea ca o cutie de conserve deschisă cu dinții
camera de gardă
în camera de gardă a memoriei nicio urgență
îngeri cu vopseaua plesnită măsoară calmi
pulsul luminii
liniștea picotește în mărăcinișul unor
cearșafuri așternute direct pe podea
scaunul a încetat să-mi roadă glezna la fel
și greva împotriva gravitației
port amăgirea asta
o dantelă care nu se rupe la prima spălare
mâine e o limbă străină
o! sfântă dezordine
din dulapul cu certitudini
rămâi așa îți spun
pa
prin ușa închisă
o să frământ restul de lumânare
perfidul întuneric din buzunare
voi pune apa rămasă pe umerașe se va
zvânta drept în unghiul
de vedere corect
mâine e o limbă străină
frica învață încet să mănânce din palmă
aproape că simte cum drumul
se retrage tiptil în pantofi
LUMINIȚA GIURGIU
Pregătire și parcurs profesional în domenul științelor exacte, conferențiar universitar până în anul 2019 inclusiv. Realizări specifice acestui statut: un doctorat în științe inginerești plus zeci de cărți, proiecte, articole științifice cotate în reviste naționale și internaționale.
Începând din anul 2021 a publicat cinci volume de poezie:
- „Flagrant delict de emoție” (Eikon),
- „Fără suflare” (Eikon),
- „Floare carnivoră, speranța” ( Editura pentru Artă și Literatură),
- „Această tandrețe” (Editura pentru Artă și Literatură) și
- „Inimioni” (Editura pentru Artă și Literatură).
Grupaje de poezii publicate în revistele Viața Românească, Euphorion, Caiete Silvane, Conta, Apostrof, Acolada, Sintagme literare, Epithet, Algoritm literar, Ficțiunea, Literadura, Reșița Literară, Caietele NORR, Meridian Cultural Românesc și altele.
