Încă de la proiectul Qpoem, Călin Vlasie a crezut într-un viitor virtual și că literatura va trece treptat înspre digitalizare așa încât și-a materializat credo-ul într-o trilogie poetică. Trilogia virtual publicată la editura Rocart cuprinde Cartea 1. Konectat; Cartea 2. Generator și Cartea 3. Suprem, iar cele 3 cărți sunt ca niște piese de puzzle, la fel ca serialul Mr. Robot, te provoacă să dezlegi elementele care se întrepătrund și să înțelegi conceptul în sine.
Astă dată am ales să pun în discuție Cartea 2. Generator și Cartea 3. Suprem deoarece despre Cartea 1. Konectat am mai discutat cu altă ocazie pe siteul cultura.inmures.ro [1]Și este important de subliniat că cele 2 carți enunțate mai sus provoacă cititorul îmbinând elemente lingvistice ale spatiului tehnologic cu elemente lingvistice colocviale sau literare în sensul limbii elevate. Călin Vlasie pune în plan real un mai vechi vis virtual – poezia ca formă de supraviețuire. Reziliența ca manifestare a umanului acum mai mult ca niciodată pare să construiască un panou robo-umanist. Când derapajele umane scurtcircuitează relațiile și capacitatea de a relaționa autoexcluderea din sistem devine o prioritate. În impas în această situație se coabitează, se găsesc soluții, se fac ajustări, se țese o zonă de siguranță netulburată de afectele umane. Radicalismul reiese din vagile tranziții de la un registru poetic la altul. Niciodată Călin Vlasie nu a scris mai îndeaproape despre subtilitățile firii umane. Poeme când tehnice, când spiralate și amorsate de emoții păstrând ceva din poezia scrisă anterior acestor cărți. Scrie poezii postumane sau desprinse din imediatul cotidian, din imediata exaltare față de cultivarea prieteniei și a relațiilor calde cu alți oameni într-o societate tot mai alienată și într-o atmosferă ostilă a unui sistem care provoacă umanitatea la izolare și individualism.
Cele 3 cărți se vor fi lansat pe orbită și de acum nu vor mai putea fi oprite. Fiecare poem de aici este ca o fotografie înrămată pe peretele de cărămidă al neamurilor deasupra cărora ne-am ridicat cu toții folosind până acum cerneala. Fiecare particulă de tuș redă secvențe de viață, dar fiecare secvență este autentică și poate fi transpusă și virtual. De prisos să mai spunem că Virtual este trilogia pansament a refacerii după evenimentele catastrofale. Când visul devine realitate și virtualul devine o manifestare a gândurilor, senzațiilor, stărilor și emoțiilor înseamnă că privim convertirea a ceea ce nu este palpabil în palpabil și a abstractului în concret. Asistăm la o revoluție care nu a putut fi imaginată până astăzi aceea referitoare la capacitatea omenirii de a se întrece pe sine însăși prin instituirea unor extensii care să îi confere însușiri supraomenești și suprarealiste. Am putea spune că trilogia Virtual a lui Călin Vlasie descinde din această idee că robotizarea nu se petrece la negativ și că este un instrument menit să facă din capacitățile umane supracapacități și astfel să facă din poezia scrisă de om suprapoezie. Adăugăm în completarea celor spuse câte un poem reprezentativ:
la Mexico City acum
e 2 noaptea
prietenul meu Germàn
doarme cu capul
rezemat de
piramina lunii
de la Teotihuacán
Dimitris din Atena
dansează sirtaki pe Acropole
și recită versuri
unei cariatide
din Erechtheion
iar Saviana la New York
își dă jos masca newyorkeză
și se pregătește
pentru o lungă noapte
cu vise de Florii
Siberia e pe o altă planetă
chinezii și japonezii
s-au ascuns sub hărți
ce mic e văzduhul
pe google maps
ce mic e văzduhul
din care lipsesc
ce neînsemnată e tasta
care mă aruncă la
Cape Canaveral
și de acolo direct
în marea dispariție
unde nimeni nu știe ce este
unde nimeni nu
a plecat cu adevărat
și de unde nimeni nu
s-a întors din vis
(eu aici
în stația E-RM
mă uit la stele
și îmi imaginez
cum ar fi să respir
alături de ei
în toate locurile
unde viața se petrece
fără mine
să împart cu ei
bucuriile și tristețile
care îi fac
să fie cine sunt
să le spun că îi iubesc
și că îi aștept
să se întoarcă
într-o zi din nou)
Călin Vlasie, [# la Mexico City acum e 2 noaptea], pp. 19-21, din volumul Cartea 2. Generator (Rocart, 2023)
____________
salut! nu am găsit nicio piesă
care să conțină aceste versuri.
sau poate sunt parte
dintr-o creație a ta
sau a cuiva cunoscut
Călin Vlasie, [# eseu 3], p. 29, din volumul Cartea 3. Suprem (Rocart, 2023-2024)
[1] https://cultura.inmures.ro/carti-opinii/opinie/detalii-opinii/detalii-opinie/o-poetica-a-piscului.html
GABRIELA FECEORU
Gabriela Feceoru este o poetă româncă feministă (n. 1993, Petroșani). Absolventă a Masteratului Istoria Literaturii și Sistemul Critici Literare, UMFST „George Emil Palade” Târgu Mureș. Are patru volume de poeme publicate, blister, Cartea Românească, 2017; vorbesc din nou pozitiv și din nou pozitiv Charmides, 2019; Aștept primăvara și vine – Dragoș, Casa de pariuri literare, 2022; vax, Charmides, 2022. Colaborează cu diverse reviste literare și platforme: Prăvălia culturală, planetababel.ro, DLITE, Discobolul; Zona nouă; Astra; Steaua; Familia; Bucovina literară; Apostrof; România literară, Banchetul, Literatura de azi. A lucrat la revista Vatra și la monden.ro. Este fondatorul și administratorul blogului literar gabrielascrie.ro. Apare în antologii #Rezist!Poezia, Paralela 45; 2017; Poezie călătoare, vol II, Cartea de după, 2021; Singuraticele, Neverland, 2021;
Nominalizări: Premiul Național pentru debut în poezie ”Iustin Panța”, 2017; Premiul Național de Poezie „Mihai Eminescu” – OPUS PRIMUM, 2018; Bac-Fest. Festival Național George Bacovia, secțiunea debut, 2018; Premiile „Sofia Nădejde” pentru literatura scrisă de femei, secțiunea debut 2018; Premiile „Sofia Nădejde” (ediția a III- a) pentru Literatură Scrisă de Femei, secțiunea poezie 2020 pentru volumul Vorbesc din nou pozitiv și din nou pozitiv (Editura Charmides, 2019);
