Mihai Manole, de piele ne va fi cel mai dor, Tracus Arte, 2024
Debutul în poezie semnat de Mihai Manole, de piele ne va fi cel mai dor, se întâmplă în urma concursului Alexandru Mușina în anul 2024 la editura Tracus Arte, unde câștigă cursa cu cel mai bun manuscris de poezie. Placheta e împărțită aproximativ egal în trei secțiuni: partea supraviețuitoare, partea rănită, partea sănătoasă. Placheta conține 58 de pagini care se citesc ultrarapid, în sensul că, eu desi am citit-o de două ori, nu mi-a luat mai mult de jumătate de oră să pătrund în tainele revelate (ce paradox!).
Voi trece placheta în agenda literară alături de Radu Vancu, frânghia înflorită (Casa de Editură Max Blecher, 2012) și Roxana Cotruș, Daddy issues/ disecție (Charmides, 2015) strict ca tematică: sinuciderea unuia dintre părinți, tragicul eveniment ce are să influențeze vizibil o triadă (deja) și nu întâmplător pe coperta patru a cărții lui Mihai Manole scriu blurb-uri, de altfel, performative, Radu Vancu și Sorin Despot. Înfrățirea literară a celor care au scris cărți care împărtășesc aceeași tematică este, de fapt, un demers de recunoștere și de pășire pe acest drum al unui destin sub semnul vortexului total.
Tipicul românesc proverbial „Pune întotdeauna răul înaintea binelui.” se dovedește a fi parte din triada lansată de Mihai Manole, chiar în prima parte a cărții sale: „toată viața am așteptat să se întâmple ceva rău” (cea mai rezistentă așteptare de pe pământ, p. 9). Resuscitări ale imposibilului, aversiuni inteligibile, ambiguități necrozate, metastază lirică, purificare prin suferință evocă poetul, în slujba virtuților morale, în favoarea existenței dincolo de moarte, conturând un abandon perfid:
„sinuciderea mamei, cînd s-a izbit de asfalt./ am auzit clar atunci: eu sînt Așteptarea și Viața și Moartea” (idem, p. 9).
Probleme existențialiste se ridică din decorul mortuar și din fascinația pentru tenebre și râuri de monumente sterile și reci: „în casa spînzuratului/ întrebarea/ de cînd începe să existe o persoană?” (mă gândesc la dragoste, p. 49). Ceva din expresivitatea poetică de la George Vasilievici împrumută și concretețea dinamismului metric la Mihai Manole, și ceva din tematica ieșirii din scenă, întotdeauna cu picioarele înainte, fatalitatea echilibrată, sarcastică, patentată deja se revendică de acolo și apare în cadrul metodelor de terapie poetică la acest poet, care, iată, lansează un cumul de revendicări transpuse într-un cadru de familie delirant. Ca la Iustin Panța, Familia și echilibrul indiferent, și aici se desfășoară evenimente ale familiei, poemele sunt bucăți dintr-o casă a dezechilibrului și a repercursiunilor factuale aferente: „îmi amintesc ziua în care tata mi-a spus/ că îi e frică de cîini. (…) citesc despre transmiterea transgenerațională (…)” (epifrica, p. 31).
A mers la sigur Mihai Manole, a atins în poemele sale cam toate subiectele de actualitate (nici nu știu dacă a fost o chestiune mainstream, ori dacă a fost cu adevărat parte din rutina sa), dar cert este că a sensibilizat juriul de la concursul Alexandru Mușina, astfel devenind laureatul anului 2023, imortalizându-și astfel intrarea în poezie. Scrie despre disfuncționalități pornind de la micro la macro și despre covârșitoarele conflicte interne, externe și interioare, despre problemele actuale, despre boli incurabile, simptome, războaie, familia destrămată și despre sindromul copilului-părinte, sindromul salvatorului și toate drumurile duc la terapie. Terapia de aici este livrată în poeme, pilule magice de luat atunci când toate oasele tale și toate organelle tale urlă că ai ajuns la capătul puterilor. Nu-ți vor promite revitalizarea, nici vindecarea, dar aceste poeme promit că te vor face să reflectezi la rolul omului în lume: „mi-ar fi plăcut să fiu dresor de ierni/ într-un oraș fără probleme.” (big five, 58).
GABRIELA FECEORU
Gabriela Feceoru este o poetă româncă feministă (n. 1993, Petroșani). Absolventă a Masteratului Istoria Literaturii și Sistemul Critici Literare, UMFST „George Emil Palade” Târgu Mureș. Are patru volume de poeme publicate, blister, Cartea Românească, 2017; vorbesc din nou pozitiv și din nou pozitiv Charmides, 2019; Aștept primăvara și vine – Dragoș, Casa de pariuri literare, 2022; vax, Charmides, 2022. Colaborează cu diverse reviste literare și platforme: Prăvălia culturală, planetababel.ro, DLITE, Discobolul; Zona nouă; Astra; Steaua; Familia; Bucovina literară; Apostrof; România literară, Banchetul, Literatura de azi. A lucrat la revista Vatra și la monden.ro. Este fondatorul și administratorul blogului literar gabrielascrie.ro. Apare în antologii #Rezist!Poezia, Paralela 45; 2017; Poezie călătoare, vol II, Cartea de după, 2021; Singuraticele, Neverland, 2021;
Nominalizări: Premiul Național pentru debut în poezie ”Iustin Panța”, 2017; Premiul Național de Poezie „Mihai Eminescu” – OPUS PRIMUM, 2018; Bac-Fest. Festival Național George Bacovia, secțiunea debut, 2018; Premiile „Sofia Nădejde” pentru literatura scrisă de femei, secțiunea debut 2018; Premiile „Sofia Nădejde” (ediția a III- a) pentru Literatură Scrisă de Femei, secțiunea poezie 2020 pentru volumul Vorbesc din nou pozitiv și din nou pozitiv (Editura Charmides, 2019);
