Printre personalitățile literaturii române care recomandă cărțile lui Dan Cristian Iordache sunt: Al. Cistelecan; Șerban Axinte; Florin Dan Prodan; Radu Andriescu; Mircea A. Diaconu. Dan Cristian Iordache abordează lirica într-o manieră mundană, cu facturile ei, cu eventualele inginerii, cu ustensilele de pe șantier și într-un limbaj pe înțelesul tuturor, făuritori de case, sau dimpotrivă. Bridge-ul cu focus pe relația dintre femeie și bărbat, cuplul tradițional este pus în evidență. Și mai atent în Diafan (Mușatinii, 2019) cartea de referință când vine vorba de poeme-rugăciune, strigăte de ajutor, cerințe explicite formulate către divinitate care vin să transforme viața omului în suferință, o suferință transformatoare poetică, ca mai acum ceva vreme la Cezar Ivănescu

„Doamne, legea Ta fă-o dragă inimii mele!/ Legea care ține universul și judecata Ta/ Trimite-o mie la vremea știută!// Gura mea păzește-o, risipește sfaturile/ Ascunse ale inimii și îndreaptă-mi simțirea!/ Tată bun. Nu mă lăsa fără răspuns, nu mă lăsa mucegăit/ De neliniște! Dăruiește-mi pace!// (…)” (p. 41, 34).

Dacă lirica religioasă rămâne în picioare în acest volum? Sigur că da, neînsemnând că în acest tip de lirică nu vorbim despre clișee specifice, bucăți de predici, sau referințe biblice.

În Scrisori pentru Saraswati (Eikon, 2021) face switch-ul către fantezie, hedonism, corporalitate, vicii, descompunere și fracturare, intense căutări ale unui sine deja uitat, deja lezat, deja distras, deja încețoșat:

„nu e ușor să fii paranoic și liber, să fii cât vrei tu/ de mare (big is beautiful?) și să te hrănești cu/ obediența tuturor, ca un zeu ‒ să ai simultan/ și un ficat perfect (…)” (p. 38, Dragă Lennon).

Cât mai departe de noi (Charmides, 2022) este volumul de poeme cel mai recent al lui Dan Cristian Iordache în care scrie poeme aluvionare, dense, acuzând lipsa conexiunilor emoționale, a spațiilor vitale, a elementelor afective atât de necesare umanizării și umanității. Focusul pe relațiile interumane intime pare să fie preocuparea principală „să ne bucurăm de lipsa pasiunii ca de un pat de spital. să aducem o jertfă de împăcare pe dealul unde nu am visat viața de mai târziu.” (p. 58, 50). Poemele de aici sunt numerotate, nu poartă titluri, ca o modalitate de a cuantifica și de a așeza într-un registru, sau într-un jurnal tensionat. Recursul la discursul existențialist este presărat cu mult self-awareness, capacitatea de a privi din afară și a autopsihanaliza:

„nicio graniță între bine și rău, nicio graniță între ființe sau lucruri, așa m-am trezit, bolborosind cuvintele amestecate într-un bol.// m-am trezit gândindu-mă să mai lâncezesc, viața mea nu e cea mai importantă. trebuie să empatizez cu timpul pierdut. universul presa, un gândac cu clești îmi strivea capul și urlam:// ‒ sunt ultima ta șansă, ultima pată pe mâinile tale murdare!// am patinat, am executat acele piruete care te fac să te pierzi în sus. lumina vine greu. întunericul, de la sine. peste tot, nicio frontieră. pot depăși orice limită, pot să îți ating pielea, pe interior. pot să văd prin ochii tăi.” (p. 59, 51).

Lirica lui Dan Cristian Iordache vizează marile crize spirituale, energetice și coporale, devotamentul față de versuri și față de trăire, se concretizează într-o formulă de scriere recognoscibilă, etalon. Într-o eră postumană Diafan; Scrisori pentru Saraswati; Cât mai departe de noi sunt ghiduri de inițiere în poezia umanistă, pro umanitate, pro emoționalitate, pro empatie și căldură umană: „ea știe și tace și sacrifică. în cerul ei bate inima aceea neagră ca o mitralieră, o dată la o mie de ani.” (p. 73, 63)

Gabriela Feceoru (ROMÂNIA, Petroșani) 1993.

Gabriela Feceoru este o poetă româncă feministă (n. 1993, Petroșani). Absolventă a Masteratului Istoria Literaturii și Sistemul Critici Literare, UMFST „George Emil Palade” Târgu Mureș. Are patru volume de poeme publicate, blister, Cartea Românească, 2017; vorbesc din nou pozitiv și din nou pozitiv Charmides, 2019; Aștept primăvara și vine – Dragoș, Casa de pariuri literare, 2022; vax, Charmides, 2022. Colaborează cu diverse reviste literare și platforme: Prăvălia culturală, planetababel.ro, DLITE, Discobolul; Zona nouă; Astra; Steaua; Familia; Bucovina literară; Apostrof; România literară, Banchetul, Literatura de azi. A lucrat la revista Vatra și la monden.ro. Este fondatorul și administratorul blogului literar gabrielascrie.ro. Apare în antologii #Rezist!Poezia, Paralela 45; 2017; Poezie călătoare, vol II, Cartea de după, 2021; Singuraticele, Neverland, 2021;

Nominalizări: Premiul Național pentru debut în poezie ”Iustin Panța”, 2017; Premiul Național de Poezie „Mihai Eminescu” – OPUS PRIMUM, 2018; Bac-Fest. Festival Național George Bacovia, secțiunea debut, 2018; Premiile „Sofia Nădejde” pentru literatura scrisă de femei, secțiunea debut 2018; Premiile „Sofia Nădejde” (ediția a III- a) pentru Literatură Scrisă de Femei, secțiunea poezie 2020 pentru volumul Vorbesc din nou pozitiv și din nou pozitiv (Editura Charmides, 2019);