Andrei Petrea, tarantino  împușcă-mă ca pe-un câine, Tracus Arte, 2024

Andrei Petrea scrie o carte de poeme despre capacitatea omului de a îndura și de a trece peste problemele cotidiene. Motivând absențele și micșorând distanțele, poetul înglobează în cele 88 de pagini limerența și aderența la bule imense de energie și lumină, dar suprafețele pe care se pășește până la eliberare niciodată nu sunt altfel decât abrazive, dureroase. Ritualuri însoțite de convulsii viscerale contorsionează și abstractizează sinele. Nu vom ști niciodată ce poate corecta dezechilibrul, dar indiferența ucide echilibrul, iar obsesiile țes pânze de catastrofe greu de spart.

 Expresionismul întinde bucăți mari de nailon peste cadrele alb-negru, flashback-uri de neoprit, bucle sau avalanșe, deliruri și masochism textual ideatic potențează tonalitățile, veridicitatea și potențialul metaforic. Provocarea lectorului va fi, în primul rând, să facă diferența între o ipoteză și o falsă ipoteză, între un titlu promițător, dar, în speță, tot un concept construit cu trimitere la Quentin Tarantino, regizorul: tarantino împușcă-mă ca pe un câine este un apel la ficțiunea poetică, la anihilarea într-un film și nu anihilarea din viața reală. Suferința cheamă exitusul pentru a se scăpa de durere, iar nu de viață: „cartierul ăsta e ultima oprire/ spre un iad indiferent/ nimeni nu moare violent/ ci trebuie să aștepte până la o sută de ani” (tarantino împușcă-mă ca pe-un câine, p. 14).

Trimiterile la Bukowski și Houellebecq trasează câteva linii spre rețeta poetică pe care o abordează Andrei Petrea, mixând și colportând termeni din tratatele de psihologie, psihiatrie, psihanaliză și redându-le acestora în cadrul poeziei sensuri noi, hașurându-le pe cele de bază, aclimatizându-le prin asociere: „creierul meu peluza care se cere irigată/ (…) în fond ce e limerența?” (limerență virtuală, p. 15). Nu cu vindecarea vine poezia acestui poet brașovean, ci cu revolta și luptele interne masive care ar putea ridica în picioare orașe întregi, mai ceva ca la Revoluția din 1989 din România, o voce se străduiește să se facă auzită, pentru asta nu folosește portavoce, dar folosește acele cuvinte care se aud chiar și cu tonul dat la minimum. Revendicarea dreptului la viață, călcând pe florile uscate, pe amintirile traumatizante, pe întuneric, cu ochii închiși pledează pentru ca individul să fie într-o oarecare măsură protejat, iar individualitatea nediluată, neafectată. Andrei Petrea instituie ideea că este vitală legătura dintre poezie și supraviețuire, între expresie de sine și supraviețuire, iar acolo unde ființa umană este permanent limitată de comunitate, părinți și societate, acolo viața este de la rădăcină săpată, demnitatea este atacată și stima de sine scade direct proporțional cu aceste elemente care favorizează nereușita, iar în cazul de față vorbim despre nereușita de a continua într-o atmosferă ostilă.

Nu este numai o carte de poeme, este un discurs anti-suicid, anti-toxicitate, anti-traumă și anti-indiferență: „nimeni nu se uită în direcția mea/ când vreau să cobor mai multe persoane/ urcă împingându-mă la o parte/ mă văd cu prietenii și le zic că-s/ ok/ se uită prin mine.” (nonentitate, p.85). Pare un teatru absurd, dar e numai agonia complexă a universului poetic petrean. Are dreptate Dan Țăranu să-l numească „ghem libidinala dar abia această sintagmă îi cheamă la masa discuției pe Freud și pe Jung.”

GABRIELA FECEORU

Gabriela Feceoru este o poetă româncă feministă (n. 1993, Petroșani). Absolventă a Masteratului Istoria Literaturii și Sistemul Critici Literare, UMFST „George Emil Palade” Târgu Mureș. Are patru volume de poeme publicate, blister, Cartea Românească, 2017; vorbesc din nou pozitiv și din nou pozitiv Charmides, 2019; Aștept primăvara și vine – Dragoș, Casa de pariuri literare, 2022; vax, Charmides, 2022. Colaborează cu diverse reviste literare și platforme: Prăvălia culturală, planetababel.ro, DLITE, Discobolul; Zona nouă; Astra; Steaua; Familia; Bucovina literară; Apostrof; România literară, Banchetul, Literatura de azi. A lucrat la revista Vatra și la monden.ro. Este fondatorul și administratorul blogului literar gabrielascrie.ro. Apare în antologii #Rezist!Poezia, Paralela 45; 2017; Poezie călătoare, vol II, Cartea de după, 2021; Singuraticele, Neverland, 2021;

Nominalizări: Premiul Național pentru debut în poezie ”Iustin Panța”, 2017; Premiul Național de Poezie „Mihai Eminescu” – OPUS PRIMUM, 2018; Bac-Fest. Festival Național George Bacovia, secțiunea debut, 2018; Premiile „Sofia Nădejde” pentru literatura scrisă de femei, secțiunea debut 2018; Premiile „Sofia Nădejde” (ediția a III- a) pentru Literatură Scrisă de Femei, secțiunea poezie 2020 pentru volumul Vorbesc din nou pozitiv și din nou pozitiv (Editura Charmides, 2019);