fabrica de amintiri face disponibilizări

aveai multe alunițe ca boabele de cafea
mi-a plăcut contrastul nu puteai sta 
deloc în soare purtai pălărie de paie 
baloții de fân după care ne-am ascuns 
prevesteau o lume fără blocuri nu 
ne-am speriat când picioarele s-au umplut 
de roșeața strugurilor broboanele plesneau
sub tălpi bile antistres am cumpărat apoi
lapte de la un cioban și ne-am uitat la 
tutoriale pe YouTube despre cum să faci
brânză am devenit dușmanii tehnologiei
pentru 2 ore doar trebuia să ne încărcăm 
bateriile ar fi mers un apus sau un răsărit 
chiar și-o ploaie mocănească dar  
cerul purta câțiva nori și câteva stele ca 
un rocker bătrân geaca de piele cu ținte



în capu' meu sunt rockstar 

mi-ar plăcea să-ți cânt o baladă la muzicuță 
aș numi-o „fata care miroase a cocos când 
citește poezie” ne-am întâlni la o cafea mă 
vei recunoaște mă voi poziționa cu fața 
spre trecut și cu spatele către viitor 
înalt și stângaci te voi călca pe picioare 
pentru că tu insiști să dansăm sunt la vârsta 
la care bachata e un plus la descrierea de pe
tinder dacă numeri zilele în care am fost 
singur te gândești că-mi țin sentimentele 
departe de casă vreau să aud iar apa de la 
duș când te aștept să mă întrerupi din citit 
și după câteva luni să ne macine frica 
de a îmbătrâni singuri 


rezumat

mă întreb dacă ai udat florile sau dacă ai pus intenționat un pumn de sare în ghiveci 
cărțile le-ai împrumutat vândut sau ars? dar CD-urile? să le caut la groapa de gunoi sau 
chiar acum asculți leonard cohen și-i înveți versurile ca să-ți aduci aminte că dragostea e 
uneori un stârv din care se hrănesc cei sătui de sângele cald  am pierdut tot ce am agonisit
și mi-am spălat păcatele cu laptele mamelor singure uite acum la 35 fug de responsabilități
alături de cei mai buni prieteni și nu regret


sacru și propan

femeie m-am deschis mai demult și au curs din mine surprize turbo și acadele 
împinge leagănul să pot ajunge la o viteză constantă îmi crește piciorul 
până numeri la 43 și circumvoluțiunile sunt drumurile pe care am mers 
fără tata care s-a rătăcit în sistemul circulator 

ca adult mă pitesc de psihoterapeuți și pe tine te rog să numeri până la 100 
n-am vicii că asta mi-ar mai trebui să par cool să se îndrăgostescă de mine 
vreo vrăjitoare care deoache 

cine mi-ar descânta? m-aș topi pe picioare până ar rămâne doar cuvintele 
nașului de botez când s-a lepădat de satana

VLAD MUȘAT

s-a născut în data de 29.09.1988 în Băicoi, județul Prahova. În prezent locuiește în Ploiești. A publicat poezie în revistele: “Familia”, “Meridian Cultural Românesc”, “Sintagme Literare”, “Literadura”, “Qpoem” (online), “Discobolul”, “Banchetul”, “Scriptor”, “O mie de semne” (online), “New York Time Magazin”, “Noise Poetry” (online), “Timpul” (Republica Moldova), “Axis Libri”, “Steaua”. Figurează în antologia “Almanah Sintagme Literare 2018”. Este câștigător al “Festivalului Național de Poezie Costache Conachi”, ediția a XXVII-a (Tecuci, 2019). În anul 2020 a publicat volumul de poezie “La inaugurarea cimitirului de elefanți”, Editura Junimea. Figurează în antologia “Declarație pe propria răspundere – Cenaclul UBB în pandemie” (2021). A publicat proză scurtă în revista online “O mie de semne”. A publicat flash fiction în revista online “LiterNet”, la rubrica “Ficțiuni Reale”. Este câștigătorul Premiului “Opera Prima”, premiu acordat în cadrul “Festivalului Internațional de Literatură Tudor Arghezi”, Târgu Jiu, 2021. În anul 2022 a publicat al doilea volum de poezie, “O lume-ntreagă în picioarele goale”, “Editura Junimea”. În anul 2022 i-au fost selectate poeme pentru spectacolul de teatru de poezie “Marilena lui Marin sau în zadar ziua victoriei”, concept dramatic realizat de Remus Octavian Câmpean. În 2022 a apărut în antologia „Generația O Mie de Semne. 59 de poeți apăruți la Poșta Redacției”, CDPL. Deține, împreună cu Marian Neguțu, pagina Haimanale Literare.