Un personaj ciudat
Dar tu mergeai pe Drumu tău Drumu tău Drumu tău
Și te-au întors din Drumu tău Drumu tău Drumu tău
Alerg pănă nu mai am aer Într-adevăr Sunt Tare
Nu mai e cum a fost și ce credeam că va fi
Nu mai văd nici umbre Nici lumini
Și nici oamenii pentru care am murit zi de zi Șase luni de muncă Să ne bucurăm cu toţii
Dar Rămân Ciudat Să Scriu Pe Ziduri Cu Unghii.
Un lup este tot un lup
Un Doi Trei sunt definit
Și la ce mă ajută Perfect
Să număr niște animale corect?
Dacă nu le știu trăirile corect
Să mă arăt mai bine în Prezent
Când mă consider Tot un defect
22 Să trecem odată pădurea
I se citește lupului singuratic privirea
Și ceasul Că e timpul Să mă agăţ de turmă
Lăsând această dependență din cale afară
Că am văzut că nu pot opri durerea Să doară
Și urletul te faci să pari Doar o cioară
Și e un mit armonia de odinioară
Dar eu tot o desfășor ca pe o sfoară
Blândă atunci când hipnotizez o sală
Că sunt trubadurul care pune degetul pe rană.
Maţe
Comportament deviant
Dar avea mama mea o vorbă:
toți se cred lei paralei
Până mor de ciudă
Teste parcă aș vrea
Să mai dau doar la facultate
Parcă sunt sătul
De ăștia Care vor să le dovedesc
Că le am pe toate
Că le știu pe toate
Dimineața parcă se face noapte
Și mi-o ard ca vampirii
Să știu ce am lăsat în urma amintirii
Tu fato dacă ai fi rămas
Sigur ne-am fi luat bun rămas
Și acum mă dor toate ecourile
Cum doar loviturile
În stomacul number one
Când regii uită
Fur meserie
Dimineața parcă se face noapte.
EQ Viku
Și toate lacrimile mele
Au fost doar apă de ploaie
Vreau… Să o dau Cât pot eu de Tare
Să strige Toți Ce Foc de paie
O Ce Mirare Ce MiRaRe
Și îți spui chestii care n-au rost
Eu te-am rugat frumos
Să lași lumina să scurgă
Lumea să se ducă
Acolo unde Cineva Ne tot aruncă
Și iar pun cenzura pe genunchi
Acum nu mai sunt copil Sunt Unchi
O Dau Dintr-un Unghi
Și Vreau plăcere Acolo unde doare
Cel mai tare Mai Tare
Hedonist din fire
Dragoste ca-n filme
Nu mai sper în Nicio Împăcare
Singura Armă Pe care o dețin
E uitare Uite puțină Uitare
Nu gratiile fac Să mă simt
ca la închisoare Pe chelie Soare
În mine Lună și ploaie De stele.
Anatomic
Spune-mi
Câte te-au mințit Până la Mine
Că au rezolvare la Orice
Și te-au lăsat cu Ochii în Soare
Bine. Nici tu nu știu Dacă Ai
Tragere de inimă Să ne Iubim
Până la alb și negru Iad și Rai
Cum o să Vină Cum o să Devină
Văd confort într-o Limuzină
Nu te întreba Cine e de Vină
Catalizezi și îți Lovești
Fluturi de oglindă Şi mecanică Fină
Te învârtești
Pe un hol Dezgolit de Lumină
Că te-au Încurcat
Cu prejudecăți de Vitrină
Iar am Măzgălit poemul
Iar n-o să le Convină
Dar pe tine te va Ajuta Să-mi fii Felină… De Lună Plină
Vreau! Cele mai tari Iluzii
Să Am! Cu Ce să Dansez
Sătul Să mă Stresez
În lumea mea Doar când Desenez
Fără să am nimic Să Cercetez.
Viku Zenescu s-a născut pe 15 decembrie 1989 la Bucureşti. Este poet performer. A debutat sub pseudonimul Viku Zen cu A iubi nu e verb, 2013, Editura Tracus Arte. Ulterior sub pseudonimul Viku Zenescu i-au apărut Anestezicul din palmă, 2016, Editura Tracus Arte, iar prin self-publishing Dulceaţă de trandafiri, 2026. În 2017 a fost inclus în antologia #Rezist! Poezia şi în 2018 în Tu, înainte de toate – O antologie a poeziei contemporane de dragoste, Editura Paralela 45. A performat la Festivalul Ion Monoran de la Timișoara, în mai multe orașe din Cehia și la Literaturwerkstatt din Berlin.
Poeme din volumul „Dulceață de trandafir”, Editura Centrului de Iluminare Culturală „Stoian G. Bogdan”, 2026
