Ramona Boldizsar – All the flowers kneeling, Paul Tran

Trauma intergenerațională, rasismul și arhiprezența violenței sunt alte teme pe care le explorează All the flowers kneeling, violența ca manifestare și ca alegere, ca victimă și făptaș, acolo unde vorbim despre autoviolentare — dacă nu mutilarea sinelui, atunci punerea în situații de criză și identificarea aproape exactă cu acest mod desfășurare. Dacă trăim o singură dată sau nu este irelevant, certă este memoria și la fel de certă este experiența, devine palpabilă în manifestare și în poezie. Limbajul pe care îl cunoști este limbajul pe care l-ai trăit. O ieșire din acesta înseamnă o creație care, în primul cadru, este o victorie, dar în cele din urmă vine și apăsarea reală, consecința acestei victorii pe care nu o poți dobândi fără să te autoanalizezi și, într-o anumită măsură, fără să ucizi o parte din tine (de exemplu, partea care era incapabilă de limbaj, să-l creeze, să-i înțeleagă antipozii). Faptul că începi să te identifici cu cine ai fost și ce ai experimentat este unul dintre cele mai naturale lucruri din lume.