Monika Chiricescu – Am fost acolo

Da, am fost acolo. În toate durerile. Și-am plâns și mi-am strigat rănile și mi-am certat răufăcătorii, numai pe mine nu. Eu, întruchiparea dreptății, dreaptă am rămas, în inconștiența mea. Și drept am mers așa, nu m-am abătut, oarbă de gânduri ce nu mi le știam, nu mi le vedeam, doar le simțeam în capul meu care începuse să halucineze. La propriu. Copacii erau oameni sau „nu-știu-ce-mama-mă-sii-văd-acolo-dar-ceva-este”, geamurile deveniseră oglinzi cu reflecții de neînțeles și orice atingere fizică neanunțată era un posibil infarct. Tot la propriu.