0 9 minute 2 luni

Ana Paraschivescu, Bărbații noștri de nisip, Aius, Craiova, 2022

În contextul mișcărilor de revendicare a drepturilor femeilor în România ‒ limbajul discursului poemelor de revendicare ‒, nu mai este unul învăluit, timid, metaforic, ludic, ermetizat. Limbajul din discursurile de revendicare este curajos, frust, colocvial, ca un produs in your face (vezi Arta revendicării. Antologie de poezie feministă coordonată de Medeea Iancu, frACTalia, 2020). Zâmbetul fals, râsul de frică, privirea goală care să nu dea de bănuit vreo revoltă, mâinile pe lângă corp, picioarele apropiate, hainele care acoperă întregul corp, frica indusă, nu mai sunt de actualitate, nu mai e necesară falsarea atunci când femeile luptă pentru drepturile lor în fiecare zi, susținut și încrezătoare că viitorul, corpul, semnătura, pixul, camera, casa, viața le aparține lor și nu soților lor, fiilor lor, taților și oricui ar mai putea să aibă o tutelă nescrisă în legătură cu ele. Identitatea lor forțată să fie cameleonică până nu demult, a apus, nu mai e nevoie să se trezească într-o zi purtând un nume cu care nu s-au născut, un nume asociat, preluat, impus, nu mai sunt numite cu posesia „a lui Cutărescu”.

Femeile își aparțin lor, ceea ce creează ele le aparține lor, ceea ce muncesc ele le aparține lor, iau inițiative, sunt antreprenoare, stăpâne pe propria viață și pe propriile decizii. Și atunci care e problema? Mi-a plăcut la REVerse Poetry, la Timișoara, când a urcat poeta Ana Paraschivescu pe scenă și a confesat la microfon în Nemesis Art Club, scaunele erau ocupate, era seara de recitări și veniseră poeți din mai multe zone ale țării, Ana Paraschivescu venise de la Craiova, ce a zis? Țineam cafeaua în mână și deodată o aud: „Trebuie să mă obișnuiesc că nu mai port numele Paraschivescu”, sau ceva de felul acesta. Și cu asta vreau să fac trecerea la cea mai recentă carte a Anei Paraschivescu, Bărbații noștri de nisip, o carte care provoacă la duel fațete ale mai multor tipologii masculine, ridică garda pentru subiecte controversate și sensibile și vine în valul de poezie feministă recentă cu repunerea pe tapet a problemelor femeilor, probleme care trebuie să fie scrise de femei. Inchizitorul, Extraterestrul, Răzbunătorul, Numerul, Nenuntitul, Spânzuratul, Sociopatul, Fizicianul, Lucrătorul, Soțul, Maharajahul, Grațiosul, Jucătorul, Centaurul sunt măștile masculine inventate să producă prototipuri recognoscibile de către orice cititor, cu siguranță că ne-am întâlnit în drumul nostru cu toate ipostazele de mai sus și dacă nu ne-am întâlnit căutarea continuă, iar experiențele apar. Bărbații de nisip, căci așa sunt numiți de către Ana Paraschivescu marchează imponderabila structură a ființei umane și uriașa capacitate de a accepta tot ce nu poate fi schimbat. Când realitatea e izbitoare, ficțiunea are dreptul să preia controlul. Psihicul uman este fascinant, are posibilitatea să creeze scenarii fictive multiple, fără a se detașa de scenariul narativ real.

Intenția de a crea pod între femei și bărbați apropie Bărbații noștri de nisip de credo-ul lui Bell Hooks în cartea sa The Will to Change: Men, Masculinity and Love, dar și de credo-ul lui Mary Wollstonecraft în A vindication of the rights of woman. Numai că această carte de poeme ilustrează în poeme adevărul celor două feministe mai sus menționate, și fără să știe, Ana Paraschivescu scrie texte în răspuns la teoriile celor două. Pentru că femeile își continuă munca una alteia fără să știe, este un fir nevăzut, un fir care le conectează și care face ca evoluția lor să  cheme la această zbatere a lor și bărbații pentru a lupta pentru drepturile lor. Pentru că dacă drepturile lor sunt revendicate și repuse în mișcare, atunci și fiii și fiicele lor au drepturi. În realitate vedem că drepturile mamelor sunt tot atâtea câte sunt ale fiilor și fiicelor lor, iar dramele femeilor sunt și ale bărbaților, iar dramele bărbaților sunt și ale femeilor. Adevărata emancipare începe atunci când bărbații și femeile evoluează împreună și în aceeași direcție, nu în războaie de gherilă

„ea se sperie el se sperie noaptea se lasă (…)/ a murit jumătate de glob/ doar victime vede în jur și crengi/ le toacă mărunt mărunt”

(răzbunătorul, p. 11)

O carte care vindecă prin lumina pusă pe tipologiile masculine. Îți vine să spui, da și eu am cunoscut Bărbații noștri de nisip. Am cunoscut fragilitatea, haosul, furia, nesiguranța, lacrimile, dezorientarea, tandrețea, piedestalul pe care bărbații așază frumos femeile, piedestalul luat de sub picioare, cum se taie respirația când trece prin față, cum iubește, cum se apleacă peste o femeie un bărbat, am cunoscut cum se simte să pari irepetabilă, unică, aleasă, adorată, de neînlocuit, cum se simte să vrei să fugi, să vrei să rămâi, cum se simte să vrei să atingi, să vrei să intri fizic în corpul masiv. Diversitatea de emoții este atât de profund surprinsă într-o plachetă care nu conține mai mult de 42 de pagini de poezie. Ana Paraschivescu rămâne în literatura română indiferent cu ce nume ar semna de aici înainte, ca una dintre cele ce unesc mâinile femeilor care scriu și fac din ele un semn al puterii și al reușitei! Vrei să ții poemele sale atât de mult până nu se mai văd îndepărtatele plaje de nisip, până rămân doar fascicule de lumină și amintiri ca un fel de renaștere care închide o istorie întunecată, crudă, nedreaptă. Bărbații noștri de nisip este drapelul desprinderii de toxic, „un obiect de iluminat”.

GABRIELA FECEORU

Gabriela Feceoru este o poetă româncă feministă (n. 1993, Petroșani). Absolventă a Masteratului Istoria Literaturii și Sistemul Critici Literare, UMFST „George Emil Palade” Târgu Mureș. Are patru volume de poeme publicate, blister, Cartea Românească, 2017; vorbesc din nou pozitiv și din nou pozitiv Charmides, 2019; Aștept primăvara și vine – Dragoș, Casa de pariuri literare, 2022; vax, Charmides, 2022. Colaborează cu diverse reviste literare și platforme: Prăvălia culturală, planetababel.ro, DLITE, Discobolul; Zona nouă; Astra; Steaua; Familia; Bucovina literară; Apostrof; România literară, Banchetul, Literatura de azi. A lucrat la revista Vatra și la monden.ro. Este fondatorul și administratorul blogului literar gabrielascrie.ro. Apare în antologii #Rezist!Poezia, Paralela 45; 2017; Poezie călătoare, vol II, Cartea de după, 2021; Singuraticele, Neverland, 2021;

Nominalizări: Premiul Național pentru debut în poezie ”Iustin Panța”, 2017; Premiul Național de Poezie „Mihai Eminescu” – OPUS PRIMUM, 2018; Bac-Fest. Festival Național George Bacovia, secțiunea debut, 2018; Premiile „Sofia Nădejde” pentru literatura scrisă de femei, secțiunea debut 2018; Premiile „Sofia Nădejde” (ediția a III- a) pentru Literatură Scrisă de Femei, secțiunea poezie 2020 pentru volumul Vorbesc din nou pozitiv și din nou pozitiv (Editura Charmides, 2019);

Facebook Comments Box

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Captcha loading...