Ion Munteanu, Iarna când s-au întors berzele. O poveste (aproape) adevărată, Eikon, 2023
Ion Munteanu execută un ansamblu de idei plasate cinematografic într-un roman care merge până la capăt. Iarna când s-au întors berzele. O poveste (aproape) adevărată, publicată de editura Eikon, în anul 2023, conține 383 de pagini pline de proză numai bună de internalizat. Narațiunea pare gata să devină un nor și să ningă peste protagonist și peste problemele existențiale aferente, deseori, dar temperanța se construiește prin plasarea protagonistului, din când în când, într-un spațiu invernal supravegheat.
Discursul literar se axează pe două planuri narative, planul interior (al lumii interiorare a protagonistului, emoțional și psihologic) și planul exterior (concret, al lumii concrete, care cuprinde alte personaje cu care interacționează protagonistul, arealul în care își desfășoară acțiunea). Psihoterapia/ psihanaliza își are un rol și un rost în cadrul ficțiunii despre care vorbim, de fapt, pe alocuri ai putea crede că citești notații de jurnal. Naratorul autodiegetic dezvoltă din chiar incipit un fel de obsesie pentru o anume Alexandrina. Prin ochii lui, prin simțirea lui, sunt introduse în narațiune celelalte personaje.
Avem în față un autor care revoluționează romanul psihologic din România, reușind să facă trecerile de la un plan narativ, spre un altul, cu precizia unui șlefuitor de diamante. Evenimente banale devin evenimente-metaforă, fascinații, feerii. Miraculosul intervine acolo unde iubirea îmbracă într-o aură insolită orice întâmplare a cuplului. Faptul de a fi împreună e ca o permanentă stare de sărbătoare. La fel ca în romanul lui Fredrick Backman, Un bărbat pe nume Ove, și aici există un bărbat care ajunge în punctul în care toată fascinația cade, tot acest Eden promis se destramă. După zicala „O minune durează trei zile”, tot așa și pățania omului nostru.
Se întorc de-a binelea berzele iarna, sigur că se întorc, acesta pare să fie laitmotivul a ceea ce va avea să fie. Tragedia care se așterne peste sufletului protagonistului explică de ce ajunge la terapie, ce încearcă să înțeleagă și să accepte acesta. Ce supapă lasă să i se scurgă energia și vitalitatea, de unde toată tristețea și de unde tot dezechilibrul? Nu vom afla decât dacă vom citi până la final, dacă vom umbla pe cărările pe care umblă protagonistul, dacă vom merge braț la braț cu el și vom simți ce simte el:
„Dar cine mai credea că o să vină anotimpul zăpezii și al gerului în luna februarie, după acea vară ce părea nesfârșită? Și cine gândea că, neatentă, cu căștile pe urechi, așteptând pe buza peronului, Alexandrina nu va auzi tramvaiul venind? Zăpada pusese semnul egalității între lucruri. Un tablou grandios, de un alb absolut, în care doar tulpinile copacilor separau pământul de cer, devenit și el coliliu. Un ochi iscoditor ar fi văzut și câțiva arbori crucificați de plumbul zăpezii de pe crengi, dar tu, periind întinderea de nea cu privirea, căutai doar păsările voastre…” (p. 383).
Există o inimă în orice, există o inimă în acest imaginar infinit al habitatului unui cuplu care are o legătură eternă, cei doi sunt legați prin niște fire invizibile care nu se pot rupe indiferent în care dimensiune se află. Se respiră Alexandrina, se discută despre Alexandrina, se caută Alexandrina, fără Alexandrina, nu există iubire, iar fără iubire nu există viață pentru cineva care a fost construit să întruchipeze imaginea idealistului vulnerabil și ușor de distrus, lovind chiar în slăbiciunea lui.
Ca un triplu tulup pe patinoarul sufletului, una dintre cele mai grațioase sărituri pe gheață, la patinaj artistic, scriitura lui Ion Munteanu este o surpriză pentru mine. Nu se citește cognitiv, ci emoțional. Ia-ți niște bandaje pentru cuvintele, ideile, fragmentele care vor trage pielea de pe tine (la propriu).
GABRIELA FECEORU
Gabriela Feceoru este o poetă româncă feministă (n. 1993, Petroșani). Absolventă a Masteratului Istoria Literaturii și Sistemul Critici Literare, UMFST „George Emil Palade” Târgu Mureș. Are patru volume de poeme publicate, blister, Cartea Românească, 2017; vorbesc din nou pozitiv și din nou pozitiv Charmides, 2019; Aștept primăvara și vine – Dragoș, Casa de pariuri literare, 2022; vax, Charmides, 2022. Colaborează cu diverse reviste literare și platforme: Prăvălia culturală, planetababel.ro, DLITE, Discobolul; Zona nouă; Astra; Steaua; Familia; Bucovina literară; Apostrof; România literară, Banchetul, Literatura de azi. A lucrat la revista Vatra și la monden.ro. Este fondatorul și administratorul blogului literar gabrielascrie.ro. Apare în antologii #Rezist!Poezia, Paralela 45; 2017; Poezie călătoare, vol II, Cartea de după, 2021; Singuraticele, Neverland, 2021;
Nominalizări: Premiul Național pentru debut în poezie ”Iustin Panța”, 2017; Premiul Național de Poezie „Mihai Eminescu” – OPUS PRIMUM, 2018; Bac-Fest. Festival Național George Bacovia, secțiunea debut, 2018; Premiile „Sofia Nădejde” pentru literatura scrisă de femei, secțiunea debut 2018; Premiile „Sofia Nădejde” (ediția a III- a) pentru Literatură Scrisă de Femei, secțiunea poezie 2020 pentru volumul Vorbesc din nou pozitiv și din nou pozitiv (Editura Charmides, 2019);
