Iarba fragedă din cuvinte (Eikon, 2023), cea mai recentă carte de poeme semnată de Ion Hirghiduș, se înscrie în poetica ecologică românească alături de alți poeți contemporani și cărțile lor: Ștefan Manasia (mici invazii), Gabi Eftimie, (Sputnik în grădină), Bogdan Tiutiu (Grădinile Neumarkt și alte poeme), Andrei Doboș (Valea rea), Mihók Tamás, (biocharia. Ritual Ecolatru), Orlando Balaș, (terra 2.0). Natura este principala sursă de regenerare și potențiala forță capabilă să remodeleze relațiile, să domolească răbufnirile, predomină în poeme câmpul lexical aferent naturii și imaginile vizuale afiliate fenomenelor naturii, transcrise ca stări sufletești: „E un zvon de toamnă în noi,/ de copaci părăsiți în umbre solitare,” (În marginea acestei dimineți, p. 32).
Un ecopoet între poeții Văii Jiului care își trăiește viața și și-o rescrie în reverii translucide, reiterări ale unor flashback-uri conturând drama monopolizantă a finalului. Drumul nu e o potecă poetică, e chiar abrupt, se umblă cu greu prin munți, aici solitudinea e mai apăsătoare ca oriunde, cu atât mai mult cu cât se aud numai sunetele naturii, nici urmă de om. Cuvintele sunt invitații, cuvintele sunt spasme, sunt realități posibile, ele sunt frunze și copaci și fire de iarbă, corpus delicti ‒ o viață care nu s-a întâmplat: „zvonul de viață era viața însăși,” (Astfel am înțeles iubirea, p. 33).
Când sunt imaginate scene de comuniune, râurile curg invers, soarele încălzește mai puternic, pacea se lasă peste sufletele hăcuite de atâta incertitudine și separare, de atâta dor și gol: „Vom fi măsura acestui gând/ când tu mă împingi cu umbra ta.” (Coborâre perpetuă, p.41). Până unde se poate coborî în sine, ca printr-un labirint create de natură, ca o controversă pe care lirismul încearcă să o rezolve? Unde e capătul acestui cer? Unde e capătul acestui peisaj de toamnă, de iarnă, de primăvară și vară? De ce se succed anotimpurile? De ce fiecare anotimp vine cu durerea lui? Absența survolează deasupra poeziei lui Ion Hirghiduș, la fel ca în cazul unui incendiu. Dar curg lacrimi ca în ziua în care ea pleacă.
Cântece de chemare inundă paradisul textual și versurile sunt adevărate demonstrații de calofilie. Dâre de lumină (vezi Jász Attila) potențează plonjeul într-o lume a visării și a tuturor posibilităților, desprinderea de pământ este sigură, intrarea într-un spațiu verde, la fel ca în Cartea plantelor și animalelor a Simonei Popescu, prietenii cei mai buni ai omului sunt întreținătorii vieții. Cerul, pământul și spațiul dintre ele sunt cuprinse într-un amplu cântec de chemare care durează 122 de pagini.
Saltul pe care îl face Ion Hirghiduș cu această carte de poeme este uriaș, reușește să-și înscrie poezia într-un trend poetic (fără să regizeze așa ceva) de mare interes și de mare consum. Poeticitatea acestui volum de versuri se traduce prin imagini vizuale și auditive neașteptate. Cu vulnerabilitatea asumată și ecoromantismul unei utopii se construiește un imperiu al cuvintelor verzi. Tot ceea ce e personal la Ion Hirghiduș devine bun patrimoniabil. Iarba fragedă din cuvinte nu este altceva decât o convenție pentru ideea de profunzime născută, iară nu făcută.
GABRIELA FECEORU
Gabriela Feceoru este o poetă româncă feministă (n. 1993, Petroșani). Absolventă a Masteratului Istoria Literaturii și Sistemul Critici Literare, UMFST „George Emil Palade” Târgu Mureș. Are patru volume de poeme publicate, blister, Cartea Românească, 2017; vorbesc din nou pozitiv și din nou pozitiv Charmides, 2019; Aștept primăvara și vine – Dragoș, Casa de pariuri literare, 2022; vax, Charmides, 2022. Colaborează cu diverse reviste literare și platforme: Prăvălia culturală, planetababel.ro, DLITE, Discobolul; Zona nouă; Astra; Steaua; Familia; Bucovina literară; Apostrof; România literară, Banchetul, Literatura de azi. A lucrat la revista Vatra și la monden.ro. Este fondatorul și administratorul blogului literar gabrielascrie.ro. Apare în antologii #Rezist!Poezia, Paralela 45; 2017; Poezie călătoare, vol II, Cartea de după, 2021; Singuraticele, Neverland, 2021;
Nominalizări: Premiul Național pentru debut în poezie ”Iustin Panța”, 2017; Premiul Național de Poezie „Mihai Eminescu” – OPUS PRIMUM, 2018; Bac-Fest. Festival Național George Bacovia, secțiunea debut, 2018; Premiile „Sofia Nădejde” pentru literatura scrisă de femei, secțiunea debut 2018; Premiile „Sofia Nădejde” (ediția a III- a) pentru Literatură Scrisă de Femei, secțiunea poezie 2020 pentru volumul Vorbesc din nou pozitiv și din nou pozitiv (Editura Charmides, 2019);
