coadă la pâine nu e vineri și nici întunecat afară în stația de autobuz porumbeii se bat pe locuri suflete din purgatoriu așteaptă să cumpere trupul Domnului african e cea mai ciudată zi nimeni nu se grăbește la capătul cozii de șarpe unul dintre solzi îmi lucește special ies din rând și o privesc ea se uită în jos nu e de vârsta mea mă gândesc mai bine mă întorc pe locul meu dar azi nimeni nu se grăbește privesc în piept ceva lucește plastifiat nu este o broșă nici o medalie pare o icoană de plastic agățată bine de geaca de fâș nu e nicio iconiță primită prin poștă un motociclist pe armăsarul lui zâmbește trist din poză se aude un sunet agitat de roți dintr-o dată foamea dispare ea pleacă l-am văzut pierdut în mulțime în spatele lui trenul cu telefonul la ureche dar nu în poziție de apel cu bastonul căutător de metale croiește un drum nevăzut doamne să-l ajute cineva cum puteți trece așa pe lângă el el atât de firesc păsește ușor și sigur de parcă ar face o farsă mulțimii la camera ascunsă coboară telefonul de la ureche apoi iar îl ridică simt deja o nesiguranță aș vrea să aud ce aude și el continui să privesc ce încă nu înțeleg din celălalt colț al gării din mușuroiul absent se apropie aceiași ochelari, același baston telefonul este diferit are husă roz cele două constante se apropie tandru neștiind încotro un miros apoi un râset și o ușurare îmbrățisare te iubesc unde ai fost nu ne-am mai văzut demult
ROBERT VLADU – poet și actor
Născut la Craiova este actor la Teatrul Dramatic „I.D. Sârbu” Petroșani.
A publicat poezie și are experiență în teatru, operă și film.
Facebook Comments Box