0 7 minute 2 ani

„Mult prețuita mea iubită,

Să fiu supărat pe tine pentru că îmi ceri vești într-un mod atât de nerăbdător este dificil și sunt sigur că nu vorbești serios. Sunt prea fericit știind că cineva mă iubește și că acest cineva ești tu.  Sper că până acum te-ai liniștit. Întotdeauna te poți încrede în ceea ce spun; nu știi încă asta? Oh, ce fată rea ești! Dacă m-aș fi simțit mai bine, aș fi încercat să te iau la întrebări, dar sunt atât de îngrozitor de obosit, încât aș fi foarte recunoscător pentru câteva cuvinte afectuoase din partea ta. Dar ar fi nevoie de două zile pentru a ajunge la mine; până atunci, sper să îmi  treacă oboseala.”

Astfel îi scria Sigmund Freud iubitei sale Martha Bernays, în 28 aprilie 1885, Viena. O poveste de iubire din inima fondatorului psihanalizei și din istoria mișcării psihanalitice, Martha fiindu-i ulterior soție devotată și având împreună șase copii, dintre aceștia Anna (Freud) devenind continuatoarea fidelă a tatălui său și, îndeosebi, prima figură marcantă în psihanaliza copilului și adolescentului.

Pe firul acesta văratec de lectură de iunie, am citit și volumul semnat de Susanna Abse, Spune-mi adevărul despre iubire. 13 povestiri din cabinetul terapeutului (Editura Trei, 2022, traducere Mihaela Olinescu). Autoarea (terapeută de orientare psihanalitică, practică de 25 de ani de terapie individuală, de familie și de cuplu) nu își propune să ne dezvăluie însă mari și adevărate iubiri și pasiuni din istoria psihanalizei, ci ne conferă cu generozitate mărturii clinice din larga sa experiență, în 13 capitole, despre relațiile de iubire așa cum se povestesc ele intra muros de către protagoniștii cuplurilor/familiilor aflate în terapie.  

Legături fragile, trădări, transmiteri sânge din sânge – legăturile de iubire/ură, pasiunile de viață, pasiunile mortifere, vicisitudinile iubirii, viața încercată a cuplurilor, capacitatea de a iubi, de a investi cu adevărat, de a transforma continuu, momentele de impas, despărțiri – împăcări, destăinuiri, închideri – deschideri de sine și așa mai departe – toate acestea cu scopul terapeutic de a căuta adevărul – nu un adevăr unic (imposibil, căci fiecare poartă în el felurite adevăruri psihice, subiective), nu un adevăr  în sens de realitate concretă, faptică, generală, ci acele adevăruri care clădesc cuplul și fundamentează înțelegerea împărtășită cu celălalt, relația de reciprocitate, bunele investiri, comunicarea autentică, (re)descoperirea de sine prin/împreună cu celălalt, adevăruri despre dragoste, cu feluritele ei ipostase, sensuri, înfățișări.

”Toți oamenii sunt fragili, indiferent dacă noi pretindem toată viața că nu este așa. Ne naștem neajutorați și acea experiență a neajutorării nu este uitată. Are ecouri în viața noastră și ne deranjează în miezul nopții, atunci când sinele nostru adult a adormit. Singura noastră formă de apărare reală în fața fragilității umane este reprezentată de alți oameni. Oameni cu mâine care ne ridică; oameni cu brațe care ne susțin; oameni cu minți care ne înțeleg. Fără aceasta, suntem singuri – și nicio ființă umană nu este menită să trăiască așa.”,

afirmă cu tușă forte spre adevăr Susanna Abse.

Lucrurile nu sunt însă atât de simple, în niciun cuplu, ținând seama de fragilitățile fiecăruia, de suferințele de-o viață, de moștenirile generaționale, de natura sanogenă sau patogenă a filiațiilor din care fiecare protagonist din cuplu provine. ”Aproape toate relațiile de dragoste intimă au atribute ale copilăriei”, ne amintește autoarea, și regăsim iradierile reverberante ale infantilului care dejoacă legătura de iubire și o transformă în contrariu sau o rup brusc. De la disensiuni insurmontabile, la treceri la act uneori violente, la rupturi brutale, înșelări, trădări și la divorțuri/separări îndelungate și traumatizante – toate acestea transpar în poveștile din cabinet, iar ”terapia este despre a analiza lucrurile, despre a suporta sentimentele, a tolera disconfortul și a-ți confrunta temerile.” Dar nu orice cuplu aflat în terapie poate surmonta cu bine acest proces dureros, oricât de necesar ar fi.

”Poate că multor cititori genul de prezentare a acestor cazuri li se va părea frustrant.”, încheie în Postfață Susanna Abse. ”Poate ar fi vrut mai multe detalii, mai multă transparență și în special rezultate mai clare și mai certe. Îmi pare  rău, dar tot ce pot spune e că toți terapeuții psihanaliști trăiesc cu această frustrare permanent. Nimeni nu poate cunoaște cu adevărat inconștientul – dacă s-ar putea, nu ar mai fi inconștient, nu?”

Vă doresc o lectură pasionantă, individuală sau… în cuplu!

DANIELA LUCA

Daniela Luca este  doctor în psihopatologie și psihanaliză (Universitatea Paris VII), psihanalistă,
poetă și eseistă. Din 1998 este redactor de carte, editor, consultant științific, traducător.  A publicat numeroase articole în reviste de literare și reviste de specialitate (psihanaliză, psihologie). Este autoare a volumelor de eseuri de psihanaliză Cuvinte în negativ (Editura Tracus Arte, 2016) și Estetica Inconștientului (Editura Herald, 2021); este co-autoare a volumului Rușinea – vocea, experiența și vindecarea rușinii în procesul terapeutic (Editura Herald, 2022); printre cele mai recente volume de versuri, amintim Intermezzo (Editura Paralela 45, 2017) și Vatra Luminoasă (Casa de Editură Max Blecher, 2019).

Facebook Comments Box

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Captcha loading...