”Toți analiștii știu că o condiție esențială pentru ca un pacient să înceapă o analiză este neplăcerea, disconfortul crescând și, în sfârșit, suferința. (…)  Ceea ce este adevărat pentru individ e, în acest punct, adevărat și pentru grupul format de psihanaliști. (…) Trebuie să sperăm că purtăm în noi ceea ce dorim să vedem existând la pacienții noștri: o dorință de schimbare.”, scria André Green într-un articol al său din 1974.

Adam Phillips, în volumul său, Despre voința de schimbare (Curtea Veche, 2022, traducere Ioana Manolache), surprinde prin a afirma că suntem continuu în schimbare, în multiple feluri și diverse modalități, și nu neapărat suferința este cea care ne determină să căutăm să găsim soluții, căi de ieșire, transformări:

”Putem să căutăm schimbarea prin politică, prin terapie, religie sau fitness, prin productivitatea și dezvoltare, prin relații sau celibat, ori prin știință sau artă.” (p.13)

Cum gândim schimbarea?

Ce vrem să schimbăm din ceea ce suntem sau din activitatea noastră, relațiile noastre, profesie, mod de viață? Ce putem schimba cu adevărat, și nu să ne iluzionăm cu schimbări imposibile, stagnând într-o fantazare idealistă? Avem capacitatea interioară de a face schimbări autentice? Sunt câteva întrebări pe care ni le ridicăm pe măsura lecturii acestui volum, iar meritul autorului este că oferă nu ”prescripții”, ci reflectări, conștientizări, elaborări unice, nu generale.

Adam Phillips ne invită ca, prin psihanaliză, să ne sesizăm cu luciditate și obstacolele în calea schimbării:

”Pentru Freud, la fel ca pentru James, inamicul plăcerii și al dezvoltării îl constituie blocajul, dependența, încremenirea, stagnarea. Amândoi ne vorbesc despre tentația îmbâcsirii mintale, despre farmecul pe care-l exercită inerția, despre dorința de a ne sabota propria dezvoltare și sugerează, după cum vom vedea, că experiențele de conversie se transformă prea ușor într-o dorință de schimbare, care ajunge, în cele din urmă, să ne frâneze nevoia de schimbare…” (p.15)

Și iată deja diferențieri esențiale de sens și de registre: nevoia de schimbare – dorința de schimbare – voința de schimbare, și felul în care acestea se pot propulsa ori se pot bloca între ele. Ceea ce deschide și sensul ambivalenței umane în fața schimbării, cu atât mai mult cu cât familiaritatea, rutina, vechile deprinderi, pattern-uri, aparenta siguranță și stabilitate ne sunt foarte la îndemână și fac ca schimbarea, oricât de dorită ar fi, să fie îngreunată.

Unul dintre procesele pe care pune accent Adam Phillips, aflat la baza schimbării, este conversia, și nu doar în sensul clasic freudian, descris în simptomele isterice, isteria de conversie, ci și în sensurile comun întâlnite în filosofie, social, religii, politică – așa cum regăsim în secțiunile din primul capitol.

”…conversia, care cândva, până relativ recent, era una dintre cele mai sancționate social forme de transformare personală, a devenit în sine unul dintre suspecții noștri principali; ne forțează să reflectăm la ce fel de schimbare personală putem să valorizăm și de ce; care sunt schimbările pe care le considerăm dezirabile și care sunt criteriile noastre pentru anumite forme de transformare personală pe care le sprijinim și aprobăm.” (p.27)

Revenind la cura psihanalitică, se pune și întrebarea cine pe cine convertește, cine pe cine transformă și, îndeosebi, cum are loc această schimbare, către ce, care sunt conținuturile analizantului și cele ale analistului aflate în schimbare/transformare? Schimbarea are loc ședință de ședință sau sunt și momente de stagnare, impas, blocaj, imposibilă transformare? Desigur că avem în minte imediat volumul Transformări, al remarcabilului psihanalist Wilfred Ruprecht Bion, și complexa problematică a transformărilor mintale, psihice. Vom aminti aici doar această afirmație a lui W.R.Bion, ca invitație și la această lectură: ”Tipul de transformare va depinde de analist și de evaluarea sa a solicitărilor din situația clinică. Astfel, un analist poate folosi teoriile clivării și pe cea oedipiană pentru a efectua o transformare, astfel încât invarianții să asigure înțelegerea în cazul pacientului său. Teoriile sale, transformarea (sau grupul de teorii) și interpretarea (sau grupul de interpretări), vor fi similare cu tehnicile artistului, transformarea și produsului final. La fel precum impresionismul poate fi privit ca o metodă de transformare a peisajului într-o pictură, la fel și tehnicile analitice grupate sunt parte a transformării experienței analitice în interpretare.” (Transformări, cap.1, trad.n.)

Întorcându-ne la volumul Despre voința de schimbare, vom face trimitere și la ”schimbarea-surpriză”, așa cum intitulează Adam Phillips capitolul 2 al volumului. Ce este această ”schimbare-surpriză”, însă? Vom afla despre convertirile Sfântului Pavel și Sfântului Augustin, ca exemple din tradiția iudeo-creștină, convertiri creștine ce stabilesc ritmul, oferă modelul pentru schimbările importante și dezirabile în viață. Iar următorul capitol ne invită la alt gen de convertiri, cele politice:

”Și întocmai după cum Freud se întreba ce anume este de nerezolvat în sexualitate și ce poate fi satisfăcut în cazul ei, Balibar ne cere să ne întrebăm: dacă violența este materia politicului – violența creată prin lipsă și frustrare, prin inegalitate și cenzură, prin exploatare și dominație -, ce fel de civilizație este posibilă?” (p.104)

Multiple posibile perspective, răspunsuri, căi de înțelegere și gândire a schimbării și convertirii / transformării ne oferă Adam Phillips în acest volum, dar mai ales ne lasă în căutarea propriilor noastre modalități de schimbare.

DANIELA LUCA

Daniela Luca este  doctor în psihopatologie și psihanaliză (Universitatea Paris VII), psihanalistă,
poetă și eseistă. Din 1998 este redactor de carte, editor, consultant științific, traducător.  A publicat numeroase articole în reviste de literare și reviste de specialitate (psihanaliză, psihologie). Este autoare a volumelor de eseuri de psihanaliză Cuvinte în negativ (Editura Tracus Arte, 2016) și Estetica Inconștientului (Editura Herald, 2021); este co-autoare a volumului Rușinea – vocea, experiența și vindecarea rușinii în procesul terapeutic (Editura Herald, 2022); printre cele mai recente volume de versuri, amintim Intermezzo (Editura Paralela 45, 2017) și Vatra Luminoasă (Casa de Editură Max Blecher, 2019).