*deschise rodiile sângerează am pregătit atâta noapte fără zgomot mă voi scufunda în sângele tău *deschid uşa spre oameni în seara asta voi regenera o moarte două gutui aşteaptă postul îmi voi vinde sângele picătură cu picătură unui exilat tu treci şi nu laşi urme *în prima dimineaţă a lumii o lumânare a dezlegat păcatul umbrele se sfâşie între ele sângele din cuvânt spală ura cenuşa crapă ploaia împrospătează va fi o primăvara fără sechestru *e doar lumină îţi simt atingerea pe carnea mea flacără pe ochii mei căpşuni fără rod un singur an ar trebui să aştept înflorirea sunt un trandafir bolnav din degete ţi se scurge zeamă de piersici vii nu ştiu spre cine înalţ glasul numele tău fig îmi răsună ecou *labe de lup sfârtecate roşu pe roşu încă o dată absenţa din clopot absoarbe surzenia din pietre mă încăpăţânez să înfloresc sub zăpadă *te pipăi cu ochiul din limbă eşti mort prizonieri în prea mult spaţiu transparenţa ne înghite destinul se împarte la doi tu eşti somnul eu pământul tău *un urcuş fără capăt un vis necunoscut zile de război un tren plecat sunt doar frunză niciodată fruct un miros amărui dă buzna pe fereastră în orice aşteptare există un doliu *camera de sticlă întoarsă spre trecut mă înăbuşă azi am văzut multe femei cu aripi scriau cu cerneală albă mesaje SOS pentru iubiţii lor fără picioare e mai bine să nu ştii nimic uită dormi *unde trăiesc eu nu a mai trăit nimeni nimeni nu a murit o zi şi două jumătăţi nu-i vom spune nimic păstorului vei sacrifica oaia gargara cu sânge ne va apropia mult ssst! te voi împuşca aşa cum mi-ai cerut un mormânt în mijlocul oilor nimeni nu mă ştie dacă îmi va tremura mâna să mă ierţi *iubesc bizar noaptea visez plămâni înecaţi tuşesc empatic râd de moarte scuip teama în sân mai sunt nouă degete priviţi partea bună a lucrurilor nu e greu ascult / învăţ păcatele explodează la încheieturi cresc oase noi cruce şi seară *14 este un număr compatibil cu noi s-ar părea că există dragoste adevărată nu vreau să îi contrazic pe numerologi la conac va fi o masă lungă lupi turbaţi se vor năpusti pe poartă somnul alb ne va salva iubesc bizar/(ne)limitat *sunt un mort tot mai liber în spatele măştii rânjesc fără teamă inspir/expir va fi o epocă de roz calmul din cimitire nu înseamnă raiul pentru toţi *o surprinzătoare judecată un invers blestem final rămâi cu mine toate zile vor fi ale noastre greu de dus împotriva lumii din iubire îţi pasă sau nu un înger pus la colţ râde în oglinda de adevăr ne vom vedea împreună nici ploaia nu te-a contrazis cerul e o uşă împinge-o
MARIA DOBRESCU
Facebook Comments Box