Manifest împotriva războiului
Pe Miruna Vlada am cunoscut-o la Turnirul Scriitorilor la Sighișoara, acolo unde am fost invitată alături de Hristina Doroftei și Olga Ștefan. La invitația organizatoarei Mariana Gorczyca, nu am putut refuza un astfel de regal. Nu îi citisem poezia Mirunei atunci, deși știam ce scrisese. Am ascultat-o vorbind alături de Matei Vișniec pe această temă a războiului din Bosnia, război care i-a impactat pe amândoi. Pornind de la tragediile umane din cadrul războiului, amândoi au scris opere literare care au imortalizat atrocități de nerepetat în istorie. Reeditată în anul 2022 Bosnia. Partaj. de Casa de Pariuri Literare, a trecut proba timpului. Anul 2014 a adus una dintre cele mai puternice cărți de poezie. Miruna Vlada avea să publice poemele scrise în Bosnia. Alege să vorbească în poemele sale, nu numai despre separarea unui cuplu, ci despre segregarea unui stat. Ca într-un studiu comparativ, ravagiile sunt la fel de mari. Dizolvarea unei relații, sau dizolvarea unei țări marchează aceeași imensă catastrofă. Văzduhul se despică, fumegă, se trage cu gloanțe, se aruncă premoniții, cuvinte de despărțire și tot ceea ce-și închipuie o femeie de 23 de ani că va fi pentru totdeauna dispare într-o secundă. Imaginea cuplului îngheață ca în imaginea de final a filmului Nothing Personal a Urszulei Antoniak, un el învelit în cearceaf alb, fără viață, o ea care nu poate accepta că ceea ce ar fi putut fi a murit odată cu el. O memorie falsă. Amintirile devin lovituri.
Miruna Vlada este vocea femeilor care au traversat războiul din Bosnia și anumite poeme poartă numele acestor femei: Masha, Amira, Hatidza, Zahida, Bjanka, Senada, Nezira, Selma, Aida, Jacqueline, Elmina, Marijana, Alma, Tatjana, Nina, Mirunja: „nu mai scriu/ tot ce am strâns/ sunt aceste nume de femei// e un nou dicționar// aceste voci de femei în destrămare” (nu mai scriu, p. 24). Se militează pentru drepturile femeilor sechelate, violate, oropsite în cadrul teritoriului în vremea conflictelor, este un discurs împotriva rației, a pauperizării, a schimonosirii și a foametei. Mi se pare că dacă n-ai fost niciodată în Bosnia și ai vrea să ajungi acolo, e un ghid numai bun să te ajute să ajungi în Bosnia, pe străzi, pe sub sălcii, pe alei și prin sertarele istoriei, iar la nivel spiritual este un ghid și un model de reziliență.
Cartea este împărțită în 2 secțiuni de poezie: Bosnia Bin Ich și Partaj, mon amour, la finalul cărții găsim si un Dosar de presă. 136 de pagini le poți parcurge în 2 ore dacă ești ca mine în tot timpul ăsta, melancolic, visător, reflexiv. Mi-a plăcut că am avut laolaltă în dosarul de presă mai multe referințe la Bosnia. Partaj., Interviuri despre carte care să mă ajute în înțelegerea universului literar al poetei. Citate din Codul Civil vin să completeze conținutul politic și juridic a ceea ce înseamnă partajul. Dincolo de dragoste se află legea. Dincolo de emoții se află rațiunea. Se conștientizează că tot ceea ce s-a înfăptuit cu sacrificii, nu mai contează la separare: „al nostru e acum al meu și al tău/ e tehnica partajului” (Partaj 2, p. 111).
Dacă vrei o replică pentru cine nu-i mulțumit de tine, dacă ți-e frică și groază că n-ai fost de ajuns, că a plecat și te-a abandonat, dacă toți vor să știe cum îți merge după un mare necaz, dacă ai modele de perfecțiune în jur, dacă încă ți se predică despre cum ar fi trebuit să faci și n-ai făcut și vezi de-aia ai pățit-o îți ofer versuri care să te lumineze în noapte ca ledurile din jurul scărilor, pentru că știu că acum de acum ai să urci și ai mult de urcat. Versuri crude, ca să-ți amintești de unde vii și încotro să mergi:
„o relație în care dragostea devine peste noapte/ o minoritate fără drepturi/ peste noapte/ devii un strain fără pașaport/ te trezești dincolo de graniță/ un expatriat conjugal/ cu un rucsac în spate cu doar câteva boarfe/ am purtat doliul acela direct pe pântece” (Marijana, p.62).
Este amintit și reclamat genocidul din timpul războiului de destrămare a Iugoslaviei, unde aflăm din nota de subsol că „în jur de 20.000 de femei au fost de-a lungul a celor trei ani violate și maltratate pe criterii entice, mame și fiice împreună”. Poemul cel mai relevant în acest sens merită citat în întregime, asta pentru a înțelege iar că atrocitățile sunt ciclice și la un anumit interval de timp se repetă: „nici în cer, nici pe pământ/ ni na nebu ni na zemlji e cântecul acela/ suntem aici/ în inima frântă a Europei// în aprilie 2005 Radovan Stankovic a avut 8 capete de acuzare pentru/ crime de război și crime împotriva umanității în cazul violului a 9 femei și fete musulmane în Masacrul de la Foča.” (Nici aici, nici dincolo, p. 47). Frust și însoțit de explicații privind războiul, scrisul Mirunei Vlada clarifică, prin sensurile pe care le produce, anume că războiul este întotdeauna un act patriarhal.
Când ne învățăm copiii despre dragoste ar trebui să-i învățăm și despre separare și despre cum e când ni se stopează proiecțiile. Dar de azi nu va mai fi nevoie, pentru că azi e ziua în care am aflat că deja a făcut-o altcineva în locul nostru:
„am 23 de ani și tabloul de nuntă s-a mutat de pe un/ perete pe altul/ din fața casei în spatele casei/ țin între degete un ticăit de ceas stricat/ gesturile noastre/ stau ca rufele la uscat/ în spatele casei/ gesturile noastre au ieșit din tabloul de nuntă umezite/ folosesc multe cârlige și agrafe/ și dopuri/ pielea mea vrea să rămână fix așa/ dintre riduri dintre scânduri/ iese un abur înecăcios/ dopul nu mai e bine pus/ ai plecat.” (ca să nu uit îmi agăț gesturile de piele cu agrafe, p. 42).
Pacea este dezideratul cărții Mirunei Vlada, dar pentru pace e nevoie de apropiere, nu-i așa? E nevoie de multă onestitate și de iertare. Iar pentru iertare trebuie să ai ceva supraomenesc, știm cu toții nu e ușor. E o carte dură. Te pune față în față cu tot ce nu ai putut ierta.
Gabriela Feceoru (ROMÂNIA, Petroșani) 1993.
Gabriela Feceoru este o poetă româncă feministă (n. 1993, Petroșani). Absolventă a Masteratului Istoria Literaturii și Sistemul Critici Literare, UMFST „George Emil Palade” Târgu Mureș. Are patru volume de poeme publicate, blister, Cartea Românească, 2017; vorbesc din nou pozitiv și din nou pozitiv Charmides, 2019; Aștept primăvara și vine – Dragoș, Casa de pariuri literare, 2022; vax, Charmides, 2022. Colaborează cu diverse reviste literare și platforme: Prăvălia culturală, planetababel.ro, DLITE, Discobolul; Zona nouă; Astra; Steaua; Familia; Bucovina literară; Apostrof; România literară, Banchetul, Literatura de azi. A lucrat la revista Vatra și la monden.ro. Este fondatorul și administratorul blogului literar gabrielascrie.ro. Apare în antologii #Rezist!Poezia, Paralela 45; 2017; Poezie călătoare, vol II, Cartea de după, 2021; Singuraticele, Neverland, 2021;
Nominalizări: Premiul Național pentru debut în poezie ”Iustin Panța”, 2017; Premiul Național de Poezie „Mihai Eminescu” – OPUS PRIMUM, 2018; Bac-Fest. Festival Național George Bacovia, secțiunea debut, 2018; Premiile „Sofia Nădejde” pentru literatura scrisă de femei, secțiunea debut 2018; Premiile „Sofia Nădejde” (ediția a III- a) pentru Literatură Scrisă de Femei, secțiunea poezie 2020 pentru volumul Vorbesc din nou pozitiv și din nou pozitiv (Editura Charmides, 2019);
