0 5 minute 2 ani

portret robotico-poetic

eu m-am îndrăgostit de multe bucăți din tine

mi-ai spus să merg cu tot cu poezia mea mizerabilistă

mi-am pus covorul verde

și am plecat să ascult verdi în piața unirii

toți câinii sunt fericiți acolo vara

mă joc cu o țigancă plină de mărgele și dinți

naștem vaci peste vaci peste vaci

albastrul feței îmi amintește de mama ta criminal în serie

te ating cad pietre 

din mozaicul tău lombrozian

despletește-ți gândurile în poala mea

ultima ta declarație de dragoste

lumina măslinului

mi-ai îmbibat corpul cu lumină

ochii strălucesc incontrolabil

pentru unii sunt sărac cu duhul

pentru alții fericit, boem,

norocos sau silly boy

eu astăzi vreau să îi imbrățișez pe toți

sub măslinul din curtea ta

deși bărbații îmbrățișează numai când sunt beți

spuneau niște vikingi într-un serial

dar scenaristul sigur nu fusese vreodată tăiat pe toată burta

să știe ce bine face o îmbrățișare în spital

aș trece-o în ghidul de vindecare în facultățile de medicină

înainte de antibiotice

să se creez chiar un post de „hugger”

pentru cei care nu mai au pe nimeni să îi viziteze

să ne îmbătăm atunci sub măslinul tău contorsionat

să nu râdă scenariștii sau vikingii de noi

lumina de sub el ne va vindeca pe toți

de suflete acrite, panarițiu, depresii

ulcioare, singurătate

& this fucking covid

sogni d`oro

am visat că am fost la roma

papa mă mângâia pe cap

eu beam prosecco cu amaro

cardinalul mână dreaptă povestește în vlogul lui

că papa a visat că era la bucurești

eu i-am făcut câteva poze cu casa poporului

s-a închinat pentru cei care au lucrat la ea

și pentru badantele care îngrijesc bătrânii lor

eu mi-am făcut un selfie la vatican așa vintage style să par veșnic și înțelept

am îngenunchiat pentru toți cei care au fost omorâți bătuți îngropați deshumați furați încastrați

și m-am întors în pat

la dolce vita

se spune că viața e așa cum

ți-o imaginezi așa cum

vrei să o vezi

până te lovește

și vezi viața

e serioasă

ca o mamă care și-a pierdut

toți copii

golden fish

poate peștele meu auriu a fost prins de altcineva

mă apuc din vara asta fără orizont să mănânc

toți peștii pe care îi găsesc la pet shopuri

până îmi vorbește vreunul despre noi

cum ne plimbăm cu metroul cu tramvaiul și bicicletele închiriate

să îmi spună unde am greșit drumul de acasă

spre o fericire fără răni

toți ne îmbrăcăm în albastru toți șoferii de autobuze

băieții de liceu fetele cu ochi albaștri taximetriștii îmbrăcați de soții

niciun peștișor de aur nu va împlini vreo dorință cuiva îmbrăcat în albastru

viața are prioritate

când ți-a fost interzis să mănânci orice dulce și reziști înseamnă
că îți mai iubești familia prietenii
visez la tine cum își imaginează
orbul cerul de vară
poți să dai vina pe mine că ai ratat fericirea totuși
împreună am avut sclipiri în ochi care m-au ajutat
să ies din spital pe picioare și cu mințile la locul lor
câte o amintire cu adevărat fericită pe an face viața să aibă prioritate
când te uiți în oglinda retrovizoare voi fi mereu acolo indiferent
de distanța evenimentelor care se deplasează spre tine

ALEX POVARNĂ (n. 1987)

Este absolvent de Sociologie și a două programe de masterat (Teologie și Admnistrație Publică). Finalist al mai multor concursuri pentru tineri poeți, a citit ca invitat la mai multe evenimente de poezie din București 2017-2018 (Citesc Poezie, Institutul Blecher, Gallery, Direcția 9). A fost publicat într-un volum colectiv de poezie în 2016. În prezent este ghid turistic pentru circuite externe.

Facebook Comments Box

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Captcha loading...